Duminica a XXIII-a după Rusalii
26. Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. 27. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. 28. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. 29. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. 30. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. 31. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. 32. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. 33. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. 34. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. 35. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat. 36. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. 37. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. 38. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând: 39. Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.
Evanghelia ne spune că abia ce Iisus cu ucenicii au coborât în ţinutul Gherghesenilor au întâlnit, în afara oraşului, un om stăpânit de mulţi demoni şi de mult timp. Acest om “nici nu mai purta îmbrăcăminte, nici nu stătea acasă, ci prin morminte”. Îndată ce îl vede pe Iisus, strigă către Domnul să nu-l chinuiască, deoarece Iisus îi poruncea diavolului să iasă din acel om.
Diavolii îi cer Mântuitorului să nu-i trimită în adâncuri, ci în turma de porci. S-ar părea că Iisus le face pe plac, dar odată intraţi în porci, diavolii, de fapt, cad în adâncuri, adică se duc la locul lor. Păzitorii porcilor merg să spună sătenilor cele întâmplate, iar ei, venind ca să vadă, Îl “roagă” pe Iisus să plece de la ei.
Locul acţiunii: “Afară din cetate”, adică departe cu inima şi cu fapta de Dumnezeu şi de cei dragi, omul este în pustiu sau în împărăţia răului şi duce o viaţă chinuită în care comandă spiritele celui rău. Încă o dată Iisus trece pe acolo pe unde durerea oamenilor din timpul Său era mai mare, ca să-i ajute. După ce l-a vindecat, Iisus îi cere omului să povestească şi altora ceea ce Dumnezeu a făcut pentru el (cerinţa lui Iisus e valabilă şi pentru noi).
1. Diavolul: este văzut de la începutul lumii ca mincinos, ca duşman al lui Dumnezeu şi al omului, ca acela capabil de a înşela omul şi de a-l îndemna să facă ce este rău. Este cunoscut şi ca: şarpele, cel rău, satana, dracul, ispititorul. Împărăţia lui este total opusă celei a lui Dumnezeu şi este dominată de: ură, dezbinare, chin şi moarte veşnică. De reţinut că mincinosul diavol îl recunoaşte de departe pe Iisus, dar a ales să I se împotrivească pe vecie. Prin urmare, nu este îndeajuns să cunoaştem poruncile şi Scriptura, adică să ni le însuşim doar teoretic, dacă nu împlinim voia Domnului sau dacă ne împotrivim Domnului.
2. Esenţa pildei constă în faptul că Iisus biruie şi cel mai mare rău care-l poate stăpâni pe om; Iisus este mai tare, iar nu diavolul.
3. “Un bărbat din cetate, care avea demon”: oare lumea din timpul nostru nu este posedată de ură, violenţă, răutate, indiferenţă, înşelăciune… toate, lucruri ce fac amară viaţa tuturor? Cine trăieşte în întuneric, nu mai vrea nicio schimbare a vieţii sale în bine, şi în acest sens îl alungă pe Iisus din calea lui şi din viaţa lui, spunându-i: “Ce ai tu, Iisuse, cu mine? De ce vrei să mă chinuieşti şi nu mă laşi să trăiesc după bunul meu plac?”
4. În faţa diavolului, Iisus nu face compromisuri, îl alungă imediat. El arată că ţine la oameni, dar, apoi, oamenii nu-l vor şi-L alungă pe Iisus. Cel ce le-a făcut bine este acum alungat şi tratat cu răutate.
5. În acele timpuri diavolul era asociat cu patru lucruri: a. cimitirul = loc al morţii care distruge viaţa; b. porcul = simbolul necurăţiei ce desparte pe om de Dumnezeu; c. răul = simbolul haosului din văzduh ce era înainte ca Domnul să facă lumea; d. legiunea = simbolul romanilor care stăpâneau pe nedrept alte popoare, adică semnul asupririi omului de către om. Parabola vrea să spună că Iisus a biruit toate aceste patru rele.
6. De ce Iisus acceptă să plece, după ce mai înainte s-a opus în mod radical răului? Deoarece arată că îl respectă pe om, iar Evanghelia Sa nu o impune nimănui, ci rămâne o invitaţie pe care Dumnezeu o face omului ca să-L urmeze în mod liber.
7. Când cei din cetate, preocupaţi mai mult de pierderea porcilor decât de sănătatea aproapelui lor, l-au alungat pe Iisus, oare nu s-au comportat la fel ca cel îndrăcit, oare n-au ales să stea în afara împărăţiei lui Dumnezeu?
