30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României

Sfântul Andrei, ocrotitorul României, este cunoscutul apostol şi martir, fratele lui Simon Petru. A fost pescar şi locuia în Capernaum. Înainte de a deveni apostol al lui Hristos a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul. În toate listele biblice ale Apostolilor numele său este între primele patru. Este cu deosebire pomenit pentru contribuţia la „hrănirea celor 5000″ de oameni şi în episodul cu grecii care doreau să-l întâlnească pe Hristos (Ioan 12, 20-22).

Nu se ştie cu certitudini scrise unde a predicat Evanghelia. Cea mai veche tradiţie scrisă îl leagă de Grecia; atât Sciţia, cât şi Epirul îl reclamă ca Apostolul lor, în timp ce Patras, în Achaia, este locul unde a fost crucificat şi unde le-a predicat oamenilor cu două zile, înainte de a muri. O alcătuire timpurie îi atribuie lui fondarea Bisericii din Constantinopol.

A existat, de asemenea, un cult important al lui în Apus. Sărbătorile sale au devenit universale din secolul al VI-lea. I-au fost închinate biserici încă de la început în Italia, Franţa şi Anglia anglo-saxonă, unde la Hexham şi Rochester au fost primele biserici cu hramul lui, în 637.

Între legendele străvechi se numără aceea despre o călătorie în Etiopia, păstrată în poemul, în engleza veche, Andreas (atribuit cândva lui Cynewulf), şi, încă mai celebră, aceea a transferării moaştelor sale de la Patras în Scoţia, de către Rule, în secolul al VIII-lea. Ar fi făcut un popas într-un loc din Fifeshire, numit acum St. Andrews, unde a con¬struit o biserică devenită centru de evanghelizare şi, în cele din urmă, de pelerinaj. Această istorie, care se păstrează în câteva forme ireconciliabile, dintre care unele susţin intervenţii angelice, este motivul alegerii Sfântului Andrei (Andrew) ca ocrotitor al Scoţiei.

După căderea Constantinopolului, în 1204, cruciaţii i-au luat rămăşiţele la Amalfi. Capul Sfântului Andrei a fost dăruit papei, în 1461. Acesta a fost una dintre comorile cele mai apreciate şi invidiate ale bazilicii Sfântului Petru, până când a fost înapoiat Constantinopolului de către papa Paul al VI-lea.

În artă, Sfântul Andrei e prezentat, în cele mai vechi opere, cu o cruce latină obişnuită. Crucea în X, numită de obicei „Crucea Sfântului Andrei”, şi care reprezintă Scoţia pe drapelul britanic, a fost asociată cu el începând din secolul al X-lea, la Autun, şi a devenit comună în secolul al XIV-lea.

Sfântul Andrei este, de asemenea, ocrotitorul Rusiei.

El este sărbătorit în lumea întreagă la 30 noiembrie. La 9 mai se sărbătoreşte doar în Scoţia, ca amintire a datei primirii unor relicve ale sfântului Andrei.

Conform unor tradiţii sfântul Andrei a semănat sămânţa credinţei creştine şi în Dacia Pontică. După învierea Mântuitorului Iisus Hristos şi Pogorârea Duhului Sfânt (la Rusalii), Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. Tradiţia spune că Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea).

Numele Andrei derivă din greceşte şi înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.