Cele mai bune răspunsuri la niște insulte! Replicile care au rămas în istorie
Pe lângă faptele importante ale personajelor istorice, posteritatea a reținut și insultele pe care și le-au aruncat aceste personaje. Iată câteva dintre cele mai bune răspunsuri la insulte, care au rămas consemnate în paginile cărților de istorie:
Abraham Lincoln (1809 – 1865), după ce a fost acuzat că ar avea două fețe:
”Dacă aș mai avea o față, credeți că aș purta-o pe aceasta?”
John Montagu (1718 – 1792), al patrulea conte de Sandwich, către John Wilkes (1727 – 1797), om politic şi ziarist britanic:
”Dumneavoastră, domnule, veți muri cu siguranță fie în ștreang, fie din cauza sifilisului”.
”Asta depinde, domnule, dacă vă îmbrățișez principiile sau amanta”.
Winston Churchill (1874 – 1965) vs. Lady Astor (1879 – 1964), prima femeie din Parlamentul britanic.
Churchill: ”Ce deghizare îmi recomandați să port la balul mascat?
Lady Astor: ”De ce nu veniți treaz, domnule prim-ministru?”
Lady Astor: ”Dacă ați fi soțul meu, v-aș otrăvi ceaiul”.
Churchill: ”Doamnă, dacă ați fi soția mea, l-aș bea.”
Lady Astor: ”Domnule Churchill, sunteți beat!”
Churchill: ”Da, doamnă, și dumneavoastră sunteți urâtă, dar mâine eu voi fi treaz și dumneavoastră veți fi în continuare urâtă”.
George Bernard Shaw (1856 – 1950) i-a trimis o telegramă lui Winston Churchill, prin care îl invita la premiera piesei sale, ”Major Barbara”:
”V-am rezervat două bilete la premieră, veniți și aduceți un prieten, dacă aveți”.
Răspunsul lui Churchill a fost pe măsură:
”Imposibil să ajung la premieră, vin seara următoare, dacă mai aveți reprezentație”.
Dramaturgul englez Noel Coward (1899 – 1973), către scriitoarea americană Edna Ferber (1885 – 1968):
”Edna, aproape că arăți ca un bărbat”.
”Și tu la fel”.
Militarii francezi prezenți la o recepție, care a avut loc la Viena, s-au întors cu spatele când a intrat generalul englez Arthur Wellesley, primul duce de Wellington (1769 – 1852). Gazda a încercat să îi prezinte scuze ducelui Wellesley, însă acesta a avut o replică pe măsura insultei:
”Le-am mai văzut spatele și înainte, doamnă.”
William Faulkner (1897 – 1962), despre Ernest Hemingway (1899– 1961):
”Nu a folosit niciodată un cuvânt care ar putea trimite un cititor la dicționar”.
”Bietul Faulkner. El chiar crede că emoțiile mari vin de la cuvinte mari?”
Filip al II-lea al Macedoniei (382 î.Hr. – 336 î.Hr.), mesaj către Sparta: ”Vă sfătuiesc să vă predați fără întârziere. Dacă îmi aduc armata pe pământurile voastre, vă distrug gospodăriile, vă ucid oamenii și rad orașul de pe fața pământului”. Spartanii au răspuns cu un singur cuvânt: ”Dacă”.
Efectul Coolidge
În biologie şi în psihologie, prin efectul Coolidge este descris un fenomen, observat la multe specii de mamifere, ca şi la om, prin care masculii şi femelele manifestă mai mult interes sexual în cazul unui nou partener. Acest concept a fost definit de endocrinologul american Frank A. Beach, în 1955. Termenul provine de la o anecdotă atribuită președintelui american Calvin Coolidge (1872 – 1933, în funcție: 1923 – 1929).
În timpul unei vizite întreprinse într-o fermă experimentală, soția președintelui Coolidge a observat că fiecare cocoș se împerechează frecvent și l-a întrebat pe cel care o însoțea cât de des se întâmplă acest lucru.
”De zeci de ori, în fiecare zi”, a răspuns acesta.
”Să îi spui asta domnului președinte”, a spus doamna Coolidge.
Însoțitorul i-a spus președintelui remarca soției sale, iar aceasta a întrebat:
”Cu aceeași găină de fiecare dată?”
Bărbatul a spus că de fiecare dată este vorba de o altă găină. Președintele a dat ușor din cap, zicând:
”Să îi spui asta doamnei Coolidge”.
Sursa: historia.ro
