Coconul de mătase
Când zgomotele lumii
Vin să-mi zdrobească mintea
Şi n-am unde m-ascunde,
Te chem în gând pe Tine.
Atunci, în rugăciune,
Cuvintele mă-mbracă
În straie de tăcere,
Prin care nu mai trece,
De-afară, nici un sunet.
O linişte, ca ceaţa
Ce-nvăluie conturul,
Şterge tăişul spaimei
Şi sufletul se face
O geană de lumină.
Monica Pillat