23 februarie – Sfântul Policarp, episcopul Smirnei
1. Iar în timp ce Policarp intra în stadion, un glas din cer i-a zis: «Fii tare şi îndrăzneşte, Policarp!» Pe cel ce vorbea nimeni nu l-a văzut, dar cei de faţă dintre ai noştri (creştinii) au auzit glasul. Când a fost adus el, s-a făcut mare zgomot, auzind ei că Policarp a fost prins.
2. Fiind deci adus, l-a întrebat proconsulul dacă el este Policarp. Iar el, mărturisind, proconsulul căuta să-l convingă să se lepede (de Hristos), zicând : «Fie-ţi milă de vârsta ta!» şi altele asemenea acestora, cum este obiceiul să li se spună (creştinilor), ca : «Jură pe soarta împăratului», «Căieşte-te», zi: «Piară nelegiuiţii!». Iar Policarp, cu faţa serioasă, privind la toată mulţimea nelegiuiţilor de păgâni din stadion, ridicând mâna către ei, suspinând şi privind spre cer a zis: «Piară nelegiuiţii».
3. Cum, însă, proconsulul stăruia şi-i zicea: «Jură (pe zei) şi te voi elibera, blestemă pe Hristos !», Policarp i-a răspuns: «De optzecişişase de ani îi slujesc şi niciun rău nu mi-a făcut. Cum pot să blestem pe Împăratul meu, Cel ce m-a mântuit?»
Actele Martirice, Colecţia P.S.B., Nr. 11, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1982.
