Rugăciunea

Unii se raportează la sfinţi precum păgânii de odinioară la zeii lor: se călăuzesc după principiul „oare ce sfânt mă poate ajuta în problema asta?”. Astfel de oameni vin la biserică şi-l întreabă pe preot: „La ce sfânt să aprind candela ca să-mi găsesc un apartament cât mai bun?” „La ce sfânt să mă rog când mă doare măseaua?” etc. Să înţelegem că sfinţii nu sunt un fel de idoli de la care obţinem ceva special. Sfinţii nu sunt specialişti în afaceri imobiliare, în vindecarea durerilor de dinţi sau alte probleme asemănătoare. Desigur, sunt sfinţi care au fost medici în timpul vieţii lor pământeşti şi ne îndreptăm către ei, cerându-le ajutorul spre tămăduire, precum de exemplu Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Şi, într-adevăr, prin rugăciunile unor astfel de sfinţi se săvârşesc numeroase vindecări. Dar în nici un caz nu ar trebui să-i considerăm pe sfinţi un fel de fetiş: nu ar trebui să înlocuim rugăciunea pe care o facem către sfinţi, ca unor oameni ce au dobândit desăvârşirea duhovnicească şi care ne pot ajuta în rugăciune, cu rugăciunea către sfinţi ca idoli de care avem nevoie doar pentru a primi un ajutor de un anumit fel.

 ILARION ALFEYEV, Mitropolit de Volokolamsk, „Rugăciunea – întâlnire cu Dumnezeul cel viu”, Editura Doxologia