Fantezii pascale
Acum vreo șase ani am publicat textul de mai jos, în urma unei „asfixii festive”. Primisem și auzisem, din felurite surse, mesaje zglobii cu ocazia sărbătoririi Sf. Paști. Am descoperit apoi că există site-uri întregi, pregătite să-ți ofere soluții la îndemînă pentru a scăpa fără efort de obligația corespondenței „de suflet” într-o asemenea împrejurare. Nu știam cum să calific ceea ce citeam. Inocență nătîngă? Kitsch incorigibil? Comoditate cronică? Infantilism? Somnolență mentală și sufletească? Fapt e că efectul e de o veselie factice, fără legătură cu sfera – și atmosfera – Sărbătorii. Pendulăm între chermeză și team building corporatist. După șase ani, n-am sentimentul că lucrurile s-au îmbunătățit. Judecați și domniile-voastre:
Toţi trimitem, de sărbători, mesaje cuviincioase rudelor, prietenilor, colegilor şi celor cu care, dintr-un motiv sau altul, vrem să păstrăm o bună relaţie. De Crăciun şi de Sf. Paşti, aceste mesaje sînt oarecum canonizate. „Crăciun fericit!“, „Sărbători fericite!“ sau „Hristos a înviat!“ (cu corelativul „Adevărat a Înviat!“) sînt formule inevitabile, reînnoind, an de an, o veche tradiţie. Poţi, evident, să „personalizezi“ mesajul cu un adaos circumstanţial, legat de persoana căreia i te adresezi sau de o anumită împrejurare.
În general însă, nimeni nu se aşteaptă la capodopere literare sau metafizice. Sărbătorile nu sînt „ocazii“ festive ale propriei creativităţi. Rostul lor nu e seducerea destinatarului sau exhibarea talentelor personale, oricît de năvalnice. E vorba strict de un gest de solidaritate spirituală, caldă, pacificatoare, discretă. Pentru declaraţii de amor, giumbuşlucuri rimate, glumiţe sprinţare, jocuri de cuvinte şi fineţuri retorice se pot folosi celelalte zile ale anului. De la o vreme însă, şi datina exprimată laconic, şi inflaţia lirică privată pierd teren dinaintea unei soluţii noi, stupefiant hibride: un amestec de gata-făcut şi fantezie delirantă, puse laolaltă în ample liste de propuneri „virtuale“, din care „clienţii“ se pot inspira fără efort.
Vrei să scrii un mesaj „tare“ de Paşte? Te uiţi pe Internet şi găseşti nenumărate variante, care mai de care mai inspirate şi mai şugubeţe. Nu mai trebuie să te resemnezi stilistic, adoptînd „obositele“ urări „clasice“. Nici să te căzneşti inventînd versiuni de o barocă subtilitate. Au gîndit alţii pentru tine. Răsfoieşti site-uri isteţe şi „te-ai scos“. Mai toate sugestiile valorifică drăgălaş figura iepuraşului. Exemple: „Iepuraşul mustăcios e de Paşte norocos…“, „Un iepuraş cu boticul alb a venit la noi în prag…“, „Iepuraşi nenumăraţi să îţi sară buclucaş drept pe covoraş!“, „16 iepuraşi… 8 se spionează… 5 sînt la somnic şi frumos visează… 2 mai albiori… dau cadou de sărbători… iar ultimul a citit… un nou Paşte fericit!“
În peisaj apar, din cînd în cînd, şi iepuraşi voinici cu misiunea de a-ţi aduce 100 de pupici, sau „iubitul iepuroi să v-aducă euroi“. Pentru firi mai sensibile, oferta e abundentă: „Să-ţi fie viaţa pufoasă ca un cozonac, fără griji ca a unui miel, colorată ca un ou de Paşte şi luminoasă ca Ziua Învierii!“ Sau „E-n somn de sălcii un vis de răstignire (?!), e plîns de miei şi plaiuri cu verdeaţă…“ (probabil o referinţă codificată la friptură şi salată…).
Avem şi zglobii încercări de „romgleză“: „Mi am făcut Wishlist-ul de Paşte. Te vreau pe tine“ (după care se cere un „reply“). Avem şi abile tentative de captatio vag erotic: „Urez întotdeauna «Hristos a înviat!» persoanelor frumoase şi inteligente“ (constat că, în mod curent, se consideră „Hristos a înviat!“ drept o „urare“). Alte „urări“ se referă la bucuriile competitivităţii („satisfacţie maximă şi baftă la ciocnit ouă“) sau la fatalitatea chefului mocnit: „Poţi să te maturizezi, să te cultivi, dar nu vei putea renunţa niciodată la bunătăţile mesei de Paşte!“ Imaginaţia autorilor de mesaje „deştepte“ poate fi ilustrată indefinit. Avem de a face, în fond, cu o involuntară subversiune a oricărui sentiment religios. Sărbătoarea creştină începe să semene a amuzament de club, iar Răstignirea şi Învierea Domnului sînt reduse la scenariul roz al unui film de desene animate cu iepuraşi.
Andrei Pleşu
Sursa: dilemaveche.ro
