Duminica a V-a după Rusalii

„Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.”

M-am oprit la aceste cuvinte, pentru că ele departe de a fi rodul întâmplării de acum 2.000 de ani, reflectă realitatea zilelor noastre. Pe zi ce trece focul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu din noi se micșorează și mă întreb unde pierdem. Hristos n-a iertat clone, ci oameni, iar oamenii sunt cu adevărat oameni doar împreună cu Dumnezeu. Când flacăra dorinței după Dumnezeu se micșorează, tot ce suntem este pe moarte.

Uneori pierdem pentru că nu investim în valorile care nu se văd și nu investim pentru că lumea ne-a inoculat valori trecătoare și necesare pentru un trai decent. Paradoxal, un trai decent nu poate fi decât dependent de eternul măreției lui Iisus Hristos.

S-ar putea să pierdem pentru că iubim rar și puțin. Iubirea este pervertită prin interesul ei față de ceea ce poate obține.

Dacă pierdem, pierdem în lipsa de dorință, țel și rugăciune către Dumnezeu. O comunicare online cu El nu este posibilă, decât în genunchi sau zdrobit. Pentru cei mai mulți, rugăciunea a pierdut din consecvență, esență și pare o cerere neînregistrată oficial de cer.

Dacă suntem sinceri, pierdem din lipsă de înțelegere a Scripturii cu toate că o avem cu noi. Pe Dumnezeu nu-L poți înțelege decât trăind cu Dumnezeu, dormind cu Dumnezeu, stând cu capul rezemat pe pieptul veșniciei și auzind bătăile inimii lui Hristos.

Când George Coșbuc a scris poezia “Noi vrem pământ”, nobilimea din vremea aceea s-a simțit atacată. Pentru ei era mai important pământul decât omul. Cât timp mănânci și bei și nu te tulbură nimeni, e bine. Problema este când cineva atentează la integritatea achizițiilor tale.

În trecut, cei săraci și-au dorit o palmă de pământ în plus, un castravete sau o ceapă în plus. Am ajuns la concluzia că și în prezent, o palmă de pământ îți aduce o oarecare independență. Mulți doresc în palma aceea o casă, o viață, o familie. Dar pacea nu ți-o dă pământul.

Cred că ar trebui să vrem mai mult cer. Fără cer, pământul n-are noimă. Lutul acesta ne ocupă prea mult timp, uitând că olarul este Hristos. El a pus veșnicia în vase de lut pe care le-a numit oameni. Unele sunt de cinste, iar altele de ocară. Unele consumă fapte reprobabile, vicii, minciuni și păcat, iar altele onestitate, caracter și sfințenie.

Pământul e devorator de timp prețios. Tot Coșbuc zicea că “n-avem nici vreme de-nchinat că vremea ni-e în mâini la voi”. Pentru Dumnezeu nu prea mai e timp. Dar este destul pentru cumpărături, pentru bârfe sau pentru ură.

Este momentul și vă chem să vrem altceva de la noi. Poate dragoste, înțelegere, răbdare și puțin zâmbet. De glume ieftine suntem oricum sătui. Om vrea noi pământ, dar să-L vrem mai mult pe Dumnezeu.

Avem un Dumnezeu drept și în dreptatea Lui pedepsește păcatul. Pur și simplu nu-l suportă. La El nu contează dacă păcatul este mic sau mare.

Avem un Dumnezeu sfânt care cere de la noi același lucru. Noi nu puteam să fim sfinți de la sine. Așa că tot El ne-a ajutat și-n privința asta. De fapt El a făcut totul.

Avem un Dumnezeu puternic. Ce poruncește se realizează fără tergiversări și tocmeli. Cu El nu e ca la piață. Poruncește stelelor, soarelui, animalelor, dar și oamenilor. Singurii care nu ascultă sunt oamenii. Consecințele celor care au urechile inimii închise sunt veșnice.

Avem un Dumnezeu care nu obosește niciodată iertând.  Mai degrabă Îl obosim noi păcătuind. Nu există bucurie mai mare decât să știi că El iartă și cel mai mizerabil păcat. Până și pentru recidiviști există iertare dacă pocăința e sinceră.

Avem un suflet. E veșnic, dar se poate pierde. De pierdut, noi îl pierdem, de câștigat ni l-a câștigat El la Golgota. Deci nu chiar totul trece prin stomac.

Avem nevoie de implicare. Va fi o zi în care vom regreta ce n-am făcut azi. Timpul trece oricum și-ți va părea rău că n-ai fost lângă familia ta când puteai fi, că n-ai investit în sufletul copiilor când se putea mai bine sau că n-ai îngrijit de părinți cât sunt în viață. Regretele eterne nu sunt îndeajuns.

Avem bani și o mulțime de lucruri. Ar fi bine să avem și înțelepciunea venită de sus!