Sfinţii Dimitrie

Originea numelui Dimitrie/Dumitru e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă Demeter. Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui „demometer”, adică „maica poporului” („demos” = popor; „meter” = mamă), pronunţat în neogreacă „dimomitir”. La noi, pe lîngă numele bărbăteşti Dumitru, Dimitrie (cu precurtări ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima şi diminutive ca Mitruş, Mitruţ, Mitrel, Mitrică, Mituş, Mituţ, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenţă occidentală), există şi numele femeiesc Dumitra (de unde Mita şi alte forme diminutivate), încă destul de răspîndit în mediul rural.

Printre numeroşii purtători ai numelui Dumitru (Dimitrie) rînduiţi spre pomenire în calendarul ortodox, doi se bucură la noi de o evlavie aparte, fiind prăznuiţi unul după altul, în 26 şi 27 octombrie: Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, zis şi „Izvorîtorul de mir”, iar în popor numit „Sînmedru”, şi Cuviosul Dimitrie Basarabov, zis şi „cel Nou”, tocmai pentru a fi mai lesne deosebit de cel dinainte. Se întîmplă însă că, din pricina identităţii de nume şi a apropierii celor două praznice, aceşti doi sfinţi sînt adeseori confundaţi unul cu altul, mai ales de către cei ce aparţin generaţiilor pe care anii de ateism comunist le-au îndepărtat de Biserică şi de tradiţie. Prevenind această confuzie, îi prezentăm mai jos în paralel, spre a se vădi mai bine diferenţele dintre ei şi a pune temei mai lămuritor dreptei cinstiri a fiecăruia.

Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie

În tradiţia folclorică românească, acest Sfînt Dumitru e numit „Sînmedru”, iar praznicul lui desparte vara păstorească de iarna păstorească. Dar cine a fost acest Dimitrie, dincolo de legendă? El a fost fiul unui dregător creştin de pe vremea persecuţiilor anticreştine din secolul III, trăitor în cetatea Tesalonicului, din nordul Greciei. Botezat în taină de părinţii săi şi crescut în lumina lui Hristos, Dimitrie s-a arătat în toate vrednic şi înţelept, mărturisindu-şi credinţa fără înconjur şi stîrnind astfel mînia împăratului păgîn Maximian, ce a dat poruncă să fie întemniţat. Pentru luptele din arenă, împăratul adusese cu sine la Tesalonic un gladiator vestit prin forţa şi cruzimea sa, pe nume Lie, ce se fălea că nimeni nu-l putea birui. Nestor, un tînăr prieten al Sfîntului Dimitrie, l-a vizitat pe acesta în temniţă şi i-a cerut binecuvîntarea de a lupta cu Lie. Sfîntul a făcut semnul crucii asupra lui Nestor, zicînd: „Şi pe Lie vei birui, şi pe Hristos vei mărturisi”. Şi aşa a fost. Atunci împăratul, de furie şi ciudă, l-a străpuns cu suliţa pe Dimitrie, iar lui Nestor porunci să i se taie capul. Cu vremea, moaştele Sfîntului Dimitrie au izvorît mir şi au făcut minuni nenumărate, fiind păstrate la Tesalonic, oraş ce stă sub ocrotirea sa.

Cuviosul Dimitrie cel Nou

Acum aproape 8 veacuri, pe vremea dinastiei româno-bulgare a Asăneştilor, în satul Basarabi (de unde: Basarabov), din sudul Dunării, trăia un păstor pe nume Dimitrie, om milos şi cu frică de Dumnezeu. Tradiţia spune că, pe cînd îşi păştea turma pe malul rîului de lîngă sat, Dimitrie a călcat din nebăgare de seamă un cuib de pasăre, cu pui golaşi în el. Cuviosul s-a simţit vinovat ca pentru o mie de morţi şi şi-a pedepsit piciorul care greşise, umblînd desculţ vreme de 3 ani, în semn de căinţă şi ispăşire. Iar mai tîrziu, călugărindu-se, s-a retras într-o peşteră, unde a petrecut în post, rugăciune şi priveghere, pînă ce a adormit întru Domnul, neştiut de nimeni. Vremea a astupat treptat gura peşterii, preschimbînd-o din chilie în mormînt, iar apele au acoperit locul. După mulţi ani, Sfîntul Dimitrie s-a arătat în vis unei copile bolnave şi i-a făgăduit tămăduire, cerînd ca părinţii ei să-i scoată osemintele de sub apă. Aşa l-au aflat oamenii pe Sfîntul Dimitrie din Basarabi întreg şi i-au aşezat moaştele în biserica sătucului lor, unde acestea n-au întîrziat să făptuiască minuni. Astăzi ele sălăşluiesc în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, iar cuviosul este socotit ocrotitorul sfînt al Cetăţii lui Bucur.

DIMITRIE CEL VECHI                           –                     DIMITRIE CEL NOU
– a trăit în secolele III-IV                        –                     a trăit în secolul XIII
– are origine greacă                                   –                     are origine posibil română
– a trăit în Tesalonic (Grecia)                  –                    a trăit în Basarabi (Bulgaria)
– a fost mare dregător                              –                    a fost un simplu păstor
– n-a fost călugăr                                       –                    s-a călugărit la maturitate
– a fost prigonit                                         –                    n-a suferit prigoană
– a murit în puterea vîrstei                     –                    a murit bătrîn
– moartea lui a fost ştiută de toţi           –                    a murit neştiut de nimeni
– a murit de moarte martirică               –                    a murit de moarte bună
– e numit «Sfîntul Mare Mucenic»        –                    e numit «Cuviosul»
– mai e numit «Izvorîtorul de mir»       –                    mai e numit «cel Nou»
– apare în folclor («Sînmedru»)             –                    nu apare în folclor
– moaştele se află la Tesalonic               –                    moaştele se află la Bucureşti
– e ocrotitorul Tesalonicului                  –                    e ocrotitorul Bucureştilor
– e prăznuit pe 26 octombrie                 –                    e prăznuit pe 27 octombrie

Răzvan Codrescu