La Betleem, ieri si azi
Betleemul este azi un orăşel pestriţ, populat în mare parte de arabi creştini şi musulmani, în care de multe ori glasul muezinului ce cheamă la rugăciune se îmbină cu dangătul clopotelor de la Biserica Naşterii Domnului. Casa pâinii sau Efrata cum i se mai spunea odinioară, Belteemul este înconjurat de un zid care, din nefericire, nu datează din perioada biblică şi nici nu prezintă vreo importanţă pentru împătimiţii de arheologie. Este vorba pur şi simplu de un zid ridicat acum câţiva ani, din motive de securitate potrivit autorităţilor israeliene, din motive neînţelese potrivit palestinienilor.
Plecând din Ierusalim, pelerinul care vrea să ajungă la locul naşterii lui Iisus Hristos se trezeşte brusc, după 10 minute de mers cu maşina, înaintea zidului din beton, înalt cam cât două etaje. La numai 9 kilometri de Ierusalim, pentru a intra în Betleem eşti controlat drastic. Ţi se pun mai multe întrebări, se verifică actele, maşina, etc. Între timp nu poţi să nu vezi din loc în loc, pe zid, mesaje grafitti scrise pe fugă, de genul Welcome to Gheto sau Wall of Tears.
După control, treci prin porţile uriaşe din fier şi te afli deodată în cu totul şi cu totul altă lume: de data aceasta nu se mai vorbeşte ebraică, ci arabă, vezi alte taxiuri, alte numere la maşini şi culmea… ai nevoie de alte cartele de telefon public ca să poţi suna. Pe esplanada din faţa Bisericii Naşterii Domnului eşti pur şi simplu asaltat de negustori ambulanţi insistenţi, dispuşi însă să renunţe foarte uşor la suma pretinsă iniţial. De obicei, majoritatea comercianţilor ştiu bine numeralul cardinal în limba română, astfel încât nu trebuie să fii mare poliglot ca să te poţi descurca la „negocieri”.
În lumina tremurandă a zecilor de candele, aerul din grota naşterii Domnului Iisus Hristos miroase a istorie. Înţelesul ascuns al numelui oraşului Betleem a fost scos la lumină odată cu naşterea de acolo a lui Hristos, Pâinea cea cerească: Eu sunt pâinea cea vie care S-a pogorât din cer (Ioan 6, 51). În urmă cu mai bine de două mii de ani, într-o peşteră situată cel mai probabil în afara micului şi neînsemnatului oraş, se năştea copilul care avea să zguduie lumea veche, aducând lumii lumina cunoştinţei. O mamă săracă, o peşteră găsită din întâmplare, o iesle pentru animale, câteva scutece. Cam acesta ar fi encadramentul naşterii lui Dumnezeu. Interesant este faptul că atâta timp cât Maica Domnului şi dreptul Iosif au stat în Betleem vedeau înaintea lor un complex arhitectonic de mari dimensiuni, a cărui construire a necesitat patru ani. La numai doi kilometri de peştera naşterii lui Iisus se află palatul fortăreaţă Herodium, singura clădire din proiectele lui Irod care îi poartă numele, construcţie megalomanică artificială ce simboliza, pentru evreii localnici, prezenţa unui tiran crud şi capricios. Peste 200 de trepte din cea mai albă marmură te conduceau spre palatul ce avea în centru un bazin de scăldătoare suficient de mare pentru a permite plimbarea cu barca. De aici Irod putea vedea atât Ierusalimul şi Betleemul în nord-vest, cât şi pustia Iudeii, Masada şi Marea Moartă spre est. Folosind oglinzi uriaşe care reflectau soarele, el putea comunica mesaje din Ierusalim spre Herodium şi spre Masada.
Magii din răsărit l-au găsit pe Irod în Ierusalim, însă este mai mult ca sigur că ideea unui „rege al evreilor” ce se născuse la doar doi kilometri de palatul său din Herodium constituia o provocare ardentă pentru el. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că un singur lucru să urâm din cele legate de naşterea lui Hristos: uciderea pruncilor de către Irod, cumplit genocid rezultat din teama de a nu pierde puterea. Interesantă trebuie să fi fost odinioară priveliştea celor două lăcaşuri: unul smerit, tăcut, ascuns privirilor trecătorilor, celălalt somptuos, luxos, eclatant, menit sa atragă admiraţia întregii lumi.
Prof. Univ. Dr. Mihai Valentin Vladimirescu
Profesor titular – Catedra Istorico-biblică în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Craiova
Sursa: pelicanuldinpustiu.wordpress.com
