”La muncă, ortodocșilor!” Fundamentarea pseudo-științifică a atitudinii anti-ortodoxe prin falsificarea istoriei
Banca Mondială a publicat un studiu care poate fi rezumat prin zbierătul bețivului personificat de Victor Rebengiuc în filmul Balanța: ”Băăă, enoriașilor, bă! Futu-vă Paștele și Evanghelia mamelor și taților voștri! La muuuncăăă, ortodocșilor!” (aici)
Metodologia științifică îmi aduce aminte de cercetătorul care îi comandă puricelui ”Sări!” – și puricele sare; după care îi taie picioarele puricelui și iar îi comandă ”Sări!” – și puricele nu mai sare; cercetătorul notează conștiincios concluzia: ”După ce i se amputează picioarele, puricele nu mai aude”. Dar să intrăm în chestiune.
Studiul intitulat ”Communism as the Unhappy Coming” este semnat de Simeon Djankov și Elena Nikolova. Teza: ortodocșii sunt mai puțin fericiți decât catolicii sau protestanții, ortodocșii dețin un capital social mai scăzut, preferă ideile învechite și locurile de muncă sigure, sunt înclinați spre idei de stânga și sprijină implicarea guvernamentală în economie – la fel, spre deosebire de protestanți și catolici. În același timp ortodoxia a fost un predecesor al comunismului, pe care l-a urmat în chip natural, în ciuda încercării regimurilor comuniste de a eradica sentimentul religios. Să vedem structura studiului.
Introducerea. Este reluată teza expusă în rezumat și extinsă, sunt indicate fundamentele teoretice: Max Weber cu Etica protestantă (lucrarea de sociologie din 1904 care susține ideea că capitalismul a apărut în țările protestante ca urmare a doctrinei confesiunii protestante a creștinismului); pentru partea cu ”ortodoxia a precedat comunismul în mod natural” este invocat Nikolai Berdiaiev cu Originile comunismului rusesc din 1937.
Citatul cheie (p. 5):
Our argument builds on the idea that deep-rooted theological differences between Orthodoxy and the other two Christian denominations are responsible for differences in attitudestoday. Western Christianity (which gave rise to Catholicism and Protestantism) placed emphasis on rationalism, logical exploration, individualism, and the questioning of established authorities. Eastern Christianity (from which Eastern Orthodoxy originated) was associated with mystical and experiential phenomena, was more affectionate and communitarian, and put less emphasis on law, reason and questioning authorities. Remarkably, these long-run attitudinal differences survived after nearly fifty years of communism. Religious activities were suppressed in most former communist countries during the totalitarian period, as political elites believed that religion was incompatible with the advancement of communism. (…) At the same time, communist governments maintained those aspects of Orthodox theology – including the emphasis on tradition and communitarianism – which were useful for spreading and solidifying communist ideas. In this regard, Orthodoxy provided a useful condition for the growth of communist regimes. (…) At the same time, communist governments maintained those aspects of Orthodox theology – including the emphasis on tradition and communitarianism – which were useful for spreading and solidifying communist ideas. In this regard, Orthodoxy provided a useful condition for the growth of communist regimes.
Cadrul teoretic. O introducere sumară a istoriei creștinismului: Biserica Catolică s-a impus ca actor politic în lumea occidentală datorită averii acumulate de Scaunul Papal; Biserica Ortodoxă a rămas sub influența și controlul împăraților bizantini care s-au amestecat constant în chestiuni bisericești.
Citatul cheie (p. 10):
As a result, Protestantism led to religious individualism, innovation and the tendency to question established authorities. The secularization of these religious attitudes was essential for the overall societal evolution of Western Europe, as well as for the breakthroughs associated with the industrial evolution (Markides 2005, p. 180-181).5 The rational perspective has been interpreted differently in Eastern Orthodox Christianity. As Huntington (1996, p. 69-70) explains, the Orthodox civilization inherited far less from the Classic civilization compared to the West. First, Orthodoxy puts less emphasis on law and reason. For instance, the Orthodox doctrine of God, and Orthodox theology more generally, never developed in the Western rational sense but were closely associated with mystical, experiental and ascetic phenomena (Berdyaev 1937, p. 9).
În continuare capitolul dedicat cadrului teoretic reia persecuțiile anticreștine ale regimurilor comuniste și se încheie afirmând că ortodoxia și comunismul și-au găsit afinități reciproce care le-au permis să conviețuiască, ba chiar ”anumite atribute culturale ale ortodoxiei au înflorit în perioada comunistă”. (!?)
Datele statistice. Aici sunt enumerate studiile statistice care arată că în țările ortodoxe se trăiește prost și oamenii sunt nefericiți – pentru că sunt ortodocși și nu din alte motive. Legătura dintre ortodoxie și bunăstare este făcută în baza cuantificării credinței: de câte ori merge intervievatul la biserică, de câte ori se roagă etc. Apoi sunt prezentate tabelele.
Concluzii. Natural, în această formă, concluzia este că datele statistice confirmă ipotezele enunțate în introducere. Autorii își iau o minimă măsură de precauție și arată că nu au pretenția să enunțe un model general valabil, dar totuși ipotezele sunt verificate de date.
Citatul cheie (p. 35):
This paper points out that theological differences among different Christian denominations may have set countries on different development paths long before the arrival of communism and that communist elites may have exploited cultural environments to their own benefit.
Să le luăm pe rând, începem cu fundamentarea teoretică.
Max Weber și Etica protestantă din 1904 care susține că țările nord-europene au demarat capitalismul ca urmare a teologiei protestante. După ce teza lui Weber a fost demonstrată drept falsă în mai multe rânduri în ultimii 100 de ani (Henryk Grossman, Davide Cantoni, H. M. Robertson, Sascha Becker, Ludger Wossmann etc.) nu ar mai trebui predată în facultăți decât ca exemplu de istorie a științei. Pentru Simeon Djankov și Elena Nikolova însă Max Weber rămâne piatră de temelie și doar în trecere, într-o notă de subsol par să-și amintească de faptul că s-ar putea ca teza lor fundamentală să nu fie valabilă.
Cât despre Nikolai Berdiaiev și teza că ortodoxia a fost predecesorul natural al comunismului părerea mea este ori că autorii studiului nu l-au citit pe Berdiaiev și au folosit niște rezumate greșit alese. Ori l-au citit și n-au înțeles nimic. Pentru că Berdiaiev spune de fapt altceva în Originile comunismului rusesc: că Biserica Ortodoxă Rusă a cam luat-o pe căi greșite după schisma din secolul al XVII-lea cu pretenția de a Treia Romă și că punctele comune dintre ortodoxie și comunism se datorează nu credinței ortodoxe, ci psihologiei sectare și schismatice a rușilor, iar comunismul rusesc nu este altceva decât imperialism și naționalism velico-rus, fără nici o legătură cu internaționalismul profesat în discursuri. Djankov & Nikolova intră în zona fraudei științifice cu citatele din Berdiaiev croite pe măsura tezelor lor. Cât despre colaborarea dintre ortodoxie și comunism pe baze de afinități reciproce voi vorbi mai la vale.
Mai pe scurt: fundamentele teoretice ale tezelor lui Djankov & Nikolova – o teorie expirată și niște citate trunchiate.
Istoria bisericii creștine și a diverselor sale confesiuni este expediată în câteva file, pe baza unei bibliografii de cultură generală – ceea ce este inacceptabil. Practic fiecare propoziție poate fi combătută. Lumea ortodoxă nu punea mare preț pe legi? O afirmație delirantă, sistemul legislativ din țările ortodoxe a fost extrem de complex încă de pe vremea împăraților bizantini. Apoi sunt comparate mere cu pere: știința așa cum o știm începe să se avânte după Renaștere, până atunci și catolicii aveau cam aceleași preocupări cu ortodocșii în materie de cercetare, fără mari diferențe. De sub dominația otomană ortodocșii nu au putut face saltul către știință, au rămas cu credința. Un mileniu și jumătate de istorie expediat în câteva file, cale sigură spre eșec.
Și acum despre ”colaborarea dintre comunism și ortodoxie pe bază de afinități”. Djankov & Nikolova ignoră istoria și originile comunismului: o lovitură de stat a unei grupări minoritare într-o țară aflată în război și cu armata în stare de rebeliune ce a adus la putere o clică sectantă milenaristă care s-a folosit de teroare pentru a-și impune și păstra puterea. Asta a fost revoluția bolșevică, nimic mai mult. Apoi ”extinderea comunismului”: punerea în practică a proiectelor imperialismului velico-rus sub acoperirea unei mantre sectare, creearea unui spațiu tampon din punct de vedere militar în țările est-europene, transformate concomitent într-un hinterland economic al imperiului condus de la Moscova.
Nimeni din țările ortodoxe sud-est europene nu și-a dorit înainte de Al Doilea Război Mondial instaurarea comunismului în baza afinităților ortodoxiei cu bolșevicii (cazul Mișcării Legionare din România ar fi de natură să demonstreze chiar contrariul!) Impunerea comunismului în țările ortodoxe a fost rezultatul unei înțelegeri dintre Churchill și Stalin. Nici nu-i de mirare că Djankov & Nikolova uită de cazul Greciei.
Acum câteva gânduri despre colaborarea ortodoxiei cu comunismul: a fost făcută din frică. După câțiva ani de politică de anihilare (de la asasinate până la lagăre de exterminare) organizațiile numite biserici ortodoxe nu au avut altă cale. Cazurile protestanților din Ungaria și al catolicilor din Polonia? Au rezistat mai bine pentru că au avut un sprijin extern constant. Ortodocșii nu au avut pe nimeni.
Iar citatul cheie din concluzii este de un ”rasism” sinistru: implică faptul că ortodocșii sunt condamnați fără nici o șansă de scăpare, doar pentru că sunt ortodocși.
La muncă ortodocșilor!
George Damian
Sursa: historice.ro
