Chibzuința nebunului

Odinioară, viaţa monarhilor, a stăpânilor diferitelor țări, se desfășura potrivit unui ceremonial care, pe măsura trecerii timpului, a devenit din ce în ce mai complicat şi la care participau toţi curtenii şi slujitorii respectivului stăpân. Acest ceremonial avea în vedere și modul în care curtea participa la baluri și la seratele unde invitații se bucurau de divertisment. Un rol aparte la aceste manifestări îl avea nebunul (măscăriciul sau bufonul); acesta era singura persoană care, distrându-şi stăpânul, spunea multe adevăruri neplăcute despre oamenii importanţi ai vremii şi chiar despre monarh. Nebunul era o fire născocitoare, vesel, voios, cu un cuvânt adeseori spus în glumă, dar foarte înțepător, în stare să facă pe toți să zâmbească. Oricui îi era îngăduit să râdă de el, dar nimeni nu avea voie să se atingă de viața lui, oricât de critice ar fi fost remarcile sale referitoare la unul sau la altul dintre supuși sau chiar la rege. Istorioara următoare vorbește despre înțelepciunea nebunului de la curtea unui rege scandinav.

Un nebun a primit într-o zi de la regele său un băț.
– Ține acest băț, zise stăpânul, și nu-l lăsa din mână decât atunci când vei întâlni un om mai nebun ca tine. Aceluia poți să i-l dai.
Nebunul a încuviințat. De atunci, fie că sta, fie că pornea la drum, totdeauna îl vedeai cu bățul în mână.
Trecuseră câțiva ani și prințul căzu bolnav. Nebunul veni să-l vadă și rămase în picioare, lângă pat, rezemat în băț.
– Cum se află stăpânul meu?, întrebă el cu atenție.
– Rău de tot, răspunse regele. Văd bine că va trebui să plec curând de aici.
Nebunul începu să plângă.
– Și când te vei întoarce, stăpâne? Peste o lună?
– Nu, suspină regele.
– Poate peste un an?
– Vai! Nu!
– Dar peste cât timp, stăpâne?
– Niciodată! Nu mă voi mai întoarce niciodată!
– Niciodată!, repetă nebunul încremenit. Dar, stăpâne, te-ai pregătit de drum pentru o lipsă așa de îndelungată?
– Pregătiri de plecare? Nici una. Nici nu am gândit măcar.
– Și tu vei pleca în curând… Ești gata să părăsești casa ta, ca să mergi în tărâmuri de unde nu te vei mai întoarce niciodată și n-ai făcut nici o pregătire de plecare. Ține bățul, stăpâne! Ia-l. Eu n-am întâlnit până acum un om așa de nebun ca tine!

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro