Ușa de lemn și ușa limbii
„Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Mc 2, 27). Aceste cuvinte ale Mântuitorului arată importanța pe care o are omul în raport cu regulile. Cu alte cuvinte, regulile și legile sunt făcute pentru a sluji omului și nu sunt împotriva lui. Raportul care se naște de aici este un fin echilibru ce nu poate fi păstrat în lipsa discernământului.
Patericul egiptean arată în modul său foarte propriu felul în care acest tip de echilibru se realizează. Avva Arsenie primește un cuvânt de la Dumnezeu, pe care îl ține cu foarte multă strictețe. Pe Moise Arapul îl vedem încălcând postul stabilit pentru întreaga comunitate, doar pentru a respecta legea ospitalității față de frații veniți în vizită.
O povestire de acest fel găsim la Avva Pimen. Un frate a mers să îl viziteze „în a doua săptămână din Postul Mare și, după ce i-a destăinuit gândurile și și-a găsit pacea, îi zice: «Cât pe ce să nu vin aici astăzi». Bătrânul îl întreabă de ce. Fratele îi zice: «Mi-am spus că din cauza Postului Mare nu-mi vei deschide». Avva Pimen îi zice: «Noi n-am învățat să încuiem ușa de lemn, ci mai degrabă ușa limbii»”.
Postul a însemnat pentru asceți o perioadă de intensificare a nevoinței, care nu este niciodată un scop în sine. Izolarea din perioada Postului Mare avea doar rostul de a-i ajuta pe monahi să deprindă dificilul exercițiu al tăcerii și al liniștirii. Îndepărtarea fizică de oameni nu este decât un prim pas, prin care se caută doar realizarea unui mediu potrivit pentru liniște. Al doilea pas presupune căutarea efectivă a liniștii în izolare, alungarea gândurilor cu mișcarea lor frenetică, necontrolată, limitarea cuvintelor la cele necesare, fără cuvinte gratuite și ușurătăți fără sens. Cei a căror fragilitate interioară nu îngăduie un contact prea îndelungat cu oamenii fără tulburare sunt cei care se supun regulii. Așadar, închizi ușa de lemn a chiliei doar ca să poți învăța în spațiul care s-a născut astfel să închizi ușa limbii. Dacă poți să îți controlezi mintea și gândurile în orice condiții, închiderea ușii chiliei devine inutilă.
Lecția paradoxală a Patericului este aceea că aceeași problemă poate avea soluții multiple. Uneorii soluțiile acestea pot fi chiar contradictorii. Paleta complexă a soluțiilor scade importanța vreuneia. Rezolvările potrivnice nu se anulează reciproc, ci dimpotrivă, ele se susțin și se potențează una pe cealaltă. Asta înseamnă că atât cel care încalcă regula pentru fratele, cât și cel care se supune legii cu evlavie sunt conștienți de greutatea responsabilității care șade pe umerii lor. Și unii, și alții lucrează pentru Dumnezeu și cu nădejde în El. Știind că oricare dintre soluții poate să fie bună într-un anumit moment, devii automat mult mai implicat și mai atent în deciziile pe care le iei; știi că nici o clipă nu îți este anulată libertatea și responsabilitatea. Abia în mersul pe sârmă pe care îl presupune viața duhovnicească, întreaga grandoare a omului este pe deplin vizibilă. Acesta este locul în care Hristos ne cheamă și spune: „Fiți desăvârșiți, precum și Tatăl vostru cel din ceruri desăvârșit este”.
Paul Siladi
Sursa: ziarullumina.ro
