Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
Parroquia “San Nectario el Taumaturgo”-Coslada/Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, the Healer"-Coslada

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei

Parohia "Sf. Nectarie Taumaturgul" - Coslada, Spania

Parroquia "San Nectario, El Taumaturgo" - Coslada

Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, The Healer" - Coslada

  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
2 septembrie 2019

Frumusețea va mântui lumea

admin_nec Uncategorized

Vă mărturisesc un gând. Au trecut ceva ani de atunci… Se întâmpla undeva prin 2000, când, întorcându-mă în vacanţă de la studii din străinătate, le-am spus unor buni prieteni că sunt încă tare bucuros pentru ţara noastră, deşi îmi dau şi eu seama că totul se duce de râpă. Sunt bucuros, ziceam atunci, că românii au încă priviri vii, sunt expresivi, sunt frumoşi. Cu românii mă simţeam încă acasă, îmi aminteau de tot ce însemnase copilăria mea, adolescenţa şi, cumva, de tot ceea ce simţeam că sunt eu însumi. „Românii sunt inteligenţi, au încă ceva de spus, au o însuflețire pe care nu o mai văd dincolo, în Occident”, le tot repetam. Toţi se arătau uimiți şi, poate doar dintr-un anume bun-simţ – cu adevărat românesc, vezi bine! – nu mă contraziceau mai mult decât prin această uimire. Eu însă mă mâhneam, pentru că neînţelegând, în realitate, ce spuneam, ei nu se puteau bucura la fel ca mine de faptul că trăiesc între români. De altfel, în acea vreme se înmulţiseră cei care îşi părăseau ţara îmbrăţişând himera ce poartă numele de Occident.

După aceea, în fiecare an, ori de câte ori reveneam în ţară, o presimţire sumbră îmi cuprindea sufletul. Oare tot acolo o să ajungem şi noi?… Prin 2008, dacă-mi aduc bine aminte, un mare profesor italian venit în România le spunea studenţilor de la Universitatea din Bucureşti că în Occident testul cu petele de cerneală nu se mai poate folosi în evaluările psihologice, pentru că tinerii noii generaţii nu-și mai pot imagina în aceste pete lucruri ce ţin de genul lor bărbătesc sau femeiesc, de felul lor personal de a fi. În fine, studenţii români au râs, la care profesorul le-a replicat: „Peste 15 ani s-ar putea să fie şi la voi la fel!”.

Deşi rareori reţin numele persoanelor când fac cunoştinţă cu cineva, am totuși o memorie vizuală foarte bună când e vorba să-mi amintesc chipul cuiva întâlnit în trecut. Şi cred că e firesc, căci energia chipului, privirea sunt cele ce vorbesc cel mai mult despre un om. Aşadar, nu o dată mi s-a întâmplat să recunosc după mulţi ani un chip văzut cu totul întâmplător, o persoană cu care nu schimbasem nici măcar un cuvânt. În acest context, am fost uimit recent când un prieten apropiat mi-a spus că-i este tot mai greu să-şi evoce chipul actorilor din filmele ultimilor ani, că-i este tot mai greu să identifice în memoria vizuală chipul unui tânăr din noua generaţie, dintre cei care fac mari eforturi ca să fie în ton cu ceilalţi, sau mai curând cu cei de pe micile ecrane, din filme sau de pe internet.

Am verificat şi, într-adevăr, survolând la repezeală două filme americane, creaţie a ultimilor ani, în paralel cu alte două filme mai vechi, de dinainte de 1990, unul rusesc şi altul românesc, am constatat că nici măcar a doua zi nu-mi mai puteam aminti fețele personajelor din filmele recente, pe când feţele celor din filmele vechi mi-au rămas întipărite în memorie, şi cred că mulţi ani îmi vor mai stărui încă. Asta, deşi, repet, am consumat un film de 90 minute în cel mult 15.

Mă gândesc că, dintotdeauna, chipul omului a fost un fel de „concentrat”, de chintesență a tuturor experienţelor trăite de el de-a lungul vieţii, a luminii soarelui ce răsare în fiecare dimineaţă, a frumuseţii specifice fiecărui anotimp, a mirosului pământului reavăn şi al tuturor oamenilor întâlniţi în viaţă, fiecare cu povestea lui. Pur şi simplu te bucurai să trăieşti printre oameni, tocmai pentru că fiecare avea ceva de spus despre lumea sau familia sa, din experienţa vie a tuturor lucrurilor trăite, a vieţii şi a morţii celor iubiţi. Fiecare avea o bucurie sau o durere pe care trebuia să ţi-o împărtăşească.

Acum însă observ cu oarecare mâhnire că, tot mai puţin, oamenii pe care-i întâlnesc pe stradă au feţe memorabile, ca să nu spun mai mult. Oare nu sunt şi eu unul dintre ei? În cel mai bun caz, lipseşte sclipirea aceea din ochi, bucuria explozivă de a trăi, pe care parcă nici copiii sau adolescenţii nu o mai au. Lipseşte frumuseţea.

Aceşti oameni, mă întreb, nu sunt oare plămădiţi de aceeaşi mână dumnezeiască, asemenea celor din urmă cu o generaţie sau două, nu sunt și ei destinaţi veșniciei încă din pântecele maicii lor? Nu au primit şi ei la naştere bucuria de a trăi şi a iubi frumosul, de a lupta pentru bine şi pentru dreptate, pentru adevăr şi credinţă? Desigur, Dumnezeu nu nedreptăţeşte pe nimeni, ci mai curând noi ne nedreptăţim pe noi înșine, când alegem sau ne lăsăm seduşi de cele urâte ale lumii. Urâte, pentru că păcatul se reflectă în ele.

De bună seamă, cei care îşi sfinţesc viaţa sunt hieratici, transparenţi şi luminoşi, se aseamănă chipurilor din icoane, indiferent în ce vreme vor trăi. La celălalt pol, cei ce se închină idolilor ‒ indiferent de natura lor ‒ se întunecă la faţă, se buhăiesc, se opacizează. Nu de puţine ori mi-a fost dat să observ cât de mult se aseamănă marile vedete de heavy metal cu diavolul pe care atât de mult se muncesc să-l imite. Eu unul nu am abilitatea de a-i distinge. Noi însă unde ne aflăm? Undeva pe scara aceasta, mai aproape sau mai departe de Lumina pe care o iubim, sau de întunericul de care ne lăsăm seduşi. Ne asemănăm, bunăoară, cu tot ceea ce ne dorim să întruchipăm, cu toţi cei sau cele întru care ne odihnim. Căci, da, fascinaţia şi dorinţa sunt cele care ne aproprie, ne înrudesc cu ființele sau lucrurile cu care vrem să ne unim.

Capcana cea mare astăzi este, cu siguranţă, lumea virtuală. Acolo poţi dobândi orice plăcere, orice putere, însă cu un preţ pe care puţini îl pot bănui. Este vorba de însăşi lepădarea chipului lui Dumnezeu, de renunţarea la el în favoarea asemuirii cu personajele plăsmuite, care nu au nici o suflare de viaţă în ele, nici măcar cât dobitoacele cele mai de ocară. Căci porcii şi ulii, şerpii şi şacalii au fost lăsaţi de Dumnezeu așa încât, chiar dacă chipul lor vorbeşte despre lăcomie sau mândrie, despre viclenie sau tot ce poate fi mai animalic şi mai neomenos, ele cel puțin sunt reale şi, până la urmă, ştii cum să te raportezi la ele. Știi ce alegi. Lumea virtuală însă îţi dă impresia că exiști, dar parcă ar vrea să-ţi anihileze cu totul fiinţa. Şterge, proporţional cu timpul alocat ei, asemănarea cu Dumnezeu-Omul, căci ne face să nu ne mai trăim propria viaţă, să nu mai fim subiectul propriilor gânduri, aspiraţii şi idei.

Mi-aș dori mult să nu mai ştiu nimic din toate acestea. Îmi par prea grele pentru a le mai putea duce. Dar Dostoievski însuşi trăia într-o lume care, încă de atunci, o anunţa pe cea de azi, deşi ecranele nu funcționau decât ca fantasmagorie individuală sau ideologie de grup. Încă de atunci oamenii îşi făceau dumnezei din propriile idei şi fantezii, prin care să se războiască împotriva singurului Dumnezeu. Încă de atunci urâtul începuse să pună stăpânire pe lume, lucru pentru care marele prozator, poate cel mai mare din cei născuţi pe pământ, a lăsat lumii o soluţie, probabil singura pentru omul care nu Îl caută pe Dumnezeu: „Frumusețea”, spune el, „va mântui lumea”. Şi, într-adevăr, în cărţile lui, dincolo de abisul stărilor sufleteşti celor mai contradictorii, chiar demonice adesea, afli omul frumos, afli scânteia dumnezeiască ce luminează până și în cele mai ascunse cotloane ale sufletului uman.

De la această scânteie ar trebui să plecăm pentru a ieşi din nou la Lumină, ca oameni, ca popor, ca popoare. Iar ghidul nostru, înaintemergătorul nostru pe acest drum rătăcitor, printre oglinzile paralele ale ecranelor de tot felul, nu poate fi decât Frumusețea lui Dostoievski, care, prin natură şi prin oameni, prin tot binele şi prin toate iubirile curate, ne va scoate la viaţă. Frumos devine numai cel care se împărtăşeşte de Frumos.

Spunea undeva Sfântul Vasilie cel Mare că, atunci când vom ajunge la poarta Împărăţiei şi vom bătea, s-ar putea să auzim glasul lui Hristos, care ne va spune: „Cine eşti tu? Nu te cunosc!”. Ce vrea să însemne asta? Pur şi simplu, că Dumnezeu nu-l va recunoaşte şi nu-l va primi în casa Sa pe omul care nu-I poartă chipul, care nu şi-a câştigat prin propria-i viaţă condiţia de fiu al lui Dumnezeu.

Ne rămâne, aşadar, Frumuseţea, acolo unde o mai putem găsi, în adâncul nostru, întâi de toate. Să o scoatem la iveală, să o punem în lumină, să o întrupăm în viaţa noastră, în tot ceea ce suntem, căci tot ceea ce este frumos, bine, adevăr, la El ne conduce, la bucuria de a ne afla sensul şi viaţa. Se vorbeşte atât de mult în lumea noastră de alegere, de alegeri. De ce oare amânăm atât de mult clipa în care să alegem hotărât Viața, adică Totul, renunţând la atât de puţin?!

Renunțând, adică, la nimic.

Virgiliu Gheorghe

Sursa: familiaortodoxă.ro

Acasă, adică pretutindeni Credință și Cultură. Convertirea răului în bine

Articole pe același subiect

F7433713-6E32-483F-A168-FC1E1FE6D09E

Duhovnicești, Uncategorized

BETLEEMUL

4B936ACC-16EC-4629-96F8-AABA93970756

Parohie, Uncategorized

Pregătiți de Nașterea Domnului 2020

77C1E3B1-54AB-41CD-A593-83A30BDDAB15

Uncategorized

ΘΕΟΔΩΡΟΣ ΒΑΣΙΛΙΚΟΣ ΥΜΝΟΙ ΧΡΙΣΤΟΥΓΕΝΝΩΝ

Moaștele Sf. Nectarie
în biserica din Coslada


Moaștele Sf. Martiri din Hozeva
în biserica din Coslada




Moaștele Sf. Epictet și Astion
în biserica din Coslada




Tipărite în parohie

Statististici


free counters

Blogroll

  • Iconografo
  • Kalomiros.blogspot.com.es
  • L'atelier Saint Jean Damascene
  • L'Institut Saint-Serge
  • Mitropolia greaca Madrid
  • Monasterio virtual
  • Noi în Spania
  • Occidentul românesc
  • Paso a paso en la Ortodoxia
  • Pro Ortodoxia

Atitudine ortodoxă

  • Fericiţi cei prigoniţi
  • Laurenţiu Dumitru
  • ProVita
  • ProVita Craiova
  • Rafael Udrişte
  • Război întru Cuvânt
  • Razvan Codrescu
  • Savatie Baştovoi
  • Sceptik
  • Viaţa la ţară

Resurse ortodoxe

  • Biblia ortodoxă
  • Biblioteca (ortodoxie.3x.ro)
  • Biblioteca mănăstirii Săraca
  • Biblioteca teologică digitală
  • Biblioteca viostil
  • Coleţia de paterice
  • Doxologia
  • Enciclopedia ortodoxă
  • Harta mănăstirilor
  • Mărturisitor ortodox
  • Materiale provita
  • OrtodoxMedia
  • Servicios y Oraciones
  • Sfaturi ortodoxe
  • Sinaxarul (audio)
  • Tâlcuirea Psaltirii
  • Tezaurul ortodox
  • Vieţile sfinţilor

Femeia şi mama ortodoxă

  • Casa părintească
  • Dăruind vei dobândi
  • Din pridvor
  • Femeia creştină
  • Gândeşte frumos
  • Hristos împărtăşit copiilor
  • La pieptul mamei
  • Orthodox education
  • Picuri de rouă
  • Un colţişor de rai

Utile

  • athoscollection.ro
  • bluartdesign.bizoo.ro
  • icoaneortodoxe.com.ro
  • Însemne ortodoxe
  • magazinortodox.ro
  • skiadopoulosbros.gr
  • vesminte-mithra.ro
  • vesmintepreotesti-iasi.ro
  • www.amro.ro
  • www.art-mobirel.ro
  • www.artborder.gr
  • www.arttiffany.ro
  • www.bingbeng.ro
  • www.brodart.ro
  • www.churchitems.gr
  • www.clopote.md
  • www.clopote.ro
  • www.clopoteblotor.ro
  • www.cusutsibrodat.ro
  • www.dimbales.com
  • www.dixibijou.ro
  • www.evagelidisilias.gr
  • www.gallerybyzantium.com
  • www.geritrading.ro
  • www.ierorafeio.gr
  • www.iletrade.ro
  • www.jianuart.ro
  • www.landau.ro
  • www.lidar.ro
  • www.marmovest.ro
  • www.maryhit.com
  • www.mobilier-biserici.ro
  • www.msfc.ro
  • www.orthodoxmall.eu
  • www.pantex.ro
  • www.profiart.ro
  • www.reinvierea.ro
  • www.studio-vitralii.ro
  • www.stzosima.com
  • www.tarobrod.ro
  • www.textor-textiles.ro
  • www.textor.ro
  • www.theiconart.gr
  • www.ttc-stoffe.ro
  • www.vesminte.com
  • www.vesminte.ro
  • www.vesmintepreotesti.com
  • www.vesnavestments.com
  • www.xaxiras.com

Caută în site

Categorii articole

  • Album foto
  • Antiecumenism
  • Anunțuri
  • Articole și resurse în limba spaniolă
  • Atitudine
  • Audio
  • Cântări
  • Cărţi
  • Din Spania
  • Duhovnicești
  • Organizare
  • Parohie
  • Predici la Duminici și Sărbători
  • Program
  • Provita
  • Sfântul Nectarie
  • Știri și evenimente
  • Uncategorized
  • Viața parohiei
  • Video
  • Viețile Sfinților

Adresa parohiei şi programul liturgic

Adresa: Coslada, Calle del Ferrocarril 21-23

Programul liturgic săptămânal:

Luni:
09.00 – Paraclisul MD Prodromiţa.

Marţi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul.

Miercuri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Nectarie;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Joi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Rusul

Vineri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Maicii Domnului;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Sâmbătă:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Mucenic Gheorghe;
10.00 – Taina Spovedaniei.
15.30 – Taina Spovedaniei şi Vecernia.

Duminică:
08.30 – Sfânta Liturghie.

În zilele praznicelor împărăteşti sau de pomenire a sfinţilor din timpul săptămânii, Sfânta Liturghie se săvârşeşte dimineaţa, potrivit programului anunţat în duminica dinaintea sărbătorii.

Paroh, Pr. George Cimpoca

Telefon: 677. 275. 236

Arhiva articolelor

  • martie 2021 (12)
  • februarie 2021 (34)
  • ianuarie 2021 (23)
  • decembrie 2020 (39)
  • noiembrie 2020 (19)
  • octombrie 2020 (18)
  • septembrie 2020 (19)
  • august 2020 (30)
  • iulie 2020 (38)
  • iunie 2020 (41)
  • mai 2020 (12)
  • aprilie 2020 (37)
  • martie 2020 (25)
  • februarie 2020 (24)
  • ianuarie 2020 (28)
  • decembrie 2019 (28)
  • noiembrie 2019 (32)
  • octombrie 2019 (37)
  • septembrie 2019 (35)
  • august 2019 (19)
  • iulie 2019 (20)
  • iunie 2019 (37)
  • mai 2019 (53)
  • aprilie 2019 (38)
  • martie 2019 (31)
  • februarie 2019 (43)
  • ianuarie 2019 (56)
  • decembrie 2018 (37)
  • noiembrie 2018 (36)
  • octombrie 2018 (25)
  • septembrie 2018 (31)
  • august 2018 (13)
  • iulie 2018 (43)
  • iunie 2018 (49)
  • mai 2018 (58)
  • aprilie 2018 (72)
  • martie 2018 (77)
  • februarie 2018 (67)
  • ianuarie 2018 (77)
  • decembrie 2017 (45)
  • noiembrie 2017 (41)
  • octombrie 2017 (76)
  • septembrie 2017 (64)
  • august 2017 (50)
  • iulie 2017 (96)
  • iunie 2017 (50)
  • mai 2017 (38)
  • aprilie 2017 (58)
  • martie 2017 (72)
  • februarie 2017 (43)
  • ianuarie 2017 (39)
  • decembrie 2016 (52)
  • noiembrie 2016 (38)
  • octombrie 2016 (60)
  • septembrie 2016 (66)
  • august 2016 (33)
  • iulie 2016 (33)
  • iunie 2016 (66)
  • mai 2016 (62)
  • aprilie 2016 (56)
  • martie 2016 (52)
  • februarie 2016 (59)
  • ianuarie 2016 (58)
  • decembrie 2015 (53)
  • noiembrie 2015 (35)
  • octombrie 2015 (62)
  • septembrie 2015 (40)
  • august 2015 (76)
  • iulie 2015 (77)
  • iunie 2015 (69)
  • mai 2015 (77)
  • aprilie 2015 (72)
  • martie 2015 (118)
  • februarie 2015 (108)
  • ianuarie 2015 (72)
  • decembrie 2014 (62)
  • noiembrie 2014 (76)
  • octombrie 2014 (87)
  • septembrie 2014 (109)
  • august 2014 (94)
  • iulie 2014 (66)
  • iunie 2014 (103)
  • mai 2014 (110)
  • aprilie 2014 (104)
  • martie 2014 (149)
  • februarie 2014 (99)
  • ianuarie 2014 (128)
  • decembrie 2013 (113)
  • noiembrie 2013 (85)
  • octombrie 2013 (103)
  • septembrie 2013 (152)
  • august 2013 (128)
  • iulie 2013 (113)
  • iunie 2013 (79)
  • mai 2013 (53)
  • aprilie 2013 (51)
  • martie 2013 (53)
  • februarie 2013 (76)
  • ianuarie 2013 (81)
  • decembrie 2012 (53)
  • noiembrie 2012 (50)
  • octombrie 2012 (76)
  • septembrie 2012 (45)
  • august 2012 (53)
  • iulie 2012 (50)
  • iunie 2012 (46)
  • mai 2012 (70)
  • aprilie 2012 (38)
  • martie 2012 (52)
  • februarie 2012 (60)
  • ianuarie 2012 (64)
  • decembrie 2011 (66)
  • noiembrie 2011 (49)
  • octombrie 2011 (64)
  • septembrie 2011 (60)
  • august 2011 (64)
  • iulie 2011 (54)
  • iunie 2011 (52)
  • mai 2011 (49)
  • aprilie 2011 (31)
  • martie 2011 (42)
  • februarie 2011 (44)
  • ianuarie 2011 (41)
  • decembrie 2010 (42)
  • noiembrie 2010 (46)
  • octombrie 2010 (43)
  • septembrie 2010 (44)
  • august 2010 (46)
  • iulie 2010 (37)
  • iunie 2010 (62)
  • mai 2010 (34)
  • aprilie 2010 (28)
  • martie 2010 (35)
  • februarie 2010 (54)
  • ianuarie 2010 (49)
  • decembrie 2009 (59)
  • noiembrie 2009 (60)
  • octombrie 2009 (70)
  • septembrie 2009 (69)
  • august 2009 (55)
  • iulie 2009 (51)
  • iunie 2009 (62)
  • mai 2009 (49)
  • aprilie 2009 (30)
  • martie 2009 (13)
  • februarie 2009 (35)
  • ianuarie 2009 (38)
  • decembrie 2008 (24)
  • noiembrie 2008 (9)
  • octombrie 2008 (7)
Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
Adresa bisericii parohiale: Calle del Ferrocarril
nr. 21-23, Coslada
Telefon: 0034.677 275 236