Tinerii nu trebuie să învețe pentru a deveni marfă de export

Rolul învățământului este acela de a obișnui elevul, studentul, cu structurile civilizației noastre. Școala s-a născut ca rod al civilizației. Ideea de a destructura și „reforma” la nesfârșit învățământul românesc este una care va priva pe beneficiarii lui, cei care mâine vor conduce această țară, în cazul în care vor mai rămâne până la maturitate în ea, de bazele și criteriile unor judecăți corecte, sigure, obiective. 

Recent, un expert britanic în edu­cație, ajuns la Bucu­rești, a declarat că România nu poate să trăiască în secolul XXI având un sistem de învăță­mânt care vine din secolul al XIX-lea. Am studiat și predat atât în țară, cât și în Occident suficienți ani pentru a mă pronunța în acest domeniu. Toate marile școli din Anglia, atât universitățile, faimoasele Oxford și Cambridge, cât și colegiile importante din Albion, Yeaton, Manchester, York, ai căror elevi îi dau la maturitate pe premierii Marii Britanii sunt construite și funcționează din punct de vedere educațional pe tiparele secolului al XIX-lea. 

Rolul școlii nu este de a asigura fericirea individului 

Școala nu ocupă în viața celui care vine să învețe locul pe care-l are familia. Nu putem să-i cerem profesorului să ia locul mamei și al tatălui nostru. Nu putem face o școală conformă cu vremurile pentru care trăim. Fiindcă aceasta ar însemna să facem educație unor nomazi, să pregătim elevi sau studenți pentru export. Pentru exportul de care au nevoie alții. Nomazii nu au nevoie de educație. Ei trebuie să fie capabili să facă un anumit serviciu, dar cam atât. În rest, pe ei îi caracterizează barbaria, nu memoria, nu identitatea. Ei funcționează pe sistemul ubi bene, ibi patria (unde e bine, acolo e țara mea). Sunt niște mercenari. Deplasarea forței de muncă dintr-o țară în alta către asta ne îndeamnă. Însă așa ceva e imposibil. În primul rând fiindcă noi ca români trebuie să știm cu toții că ne tragem dintr-un neam care are o singură istorie, o singură geografie, o singură limbă, o singură credință.

Un sistem de învățământ nu are rolul de a produce marfă pentru export. Oamenii nu pot fi o marfă, deși sistemul global tinde spre acest model. 

Unul din principiile de bază ale școlii active este legat de faptul că învățăceii trebuie să descopere singuri, prin întrebări, noi cunoștințe. Predatul de tip clasic este descurajat, fiindcă ar promova pasivitatea. Locul lui ar trebui luat de ateliere pe diferite teme, de activități în natură, de munca la calculator. Or, lucrurile nu stau chiar așa. Nu e nevoie să lăsăm copiii să orbecăie, ci trebuie să le predăm informațiile noi pentru ca ei să și le însușească repede.

Cine vede emigrarea ca singura soluție este un învins

Dacă trendul actual va continua în România, din țară vor pleca oameni cu pregătire medie, nu cei cu maximă profesionalizare, care vor fi inexistenți. 

Imediat după 1990 s-a petrecut exodul inteligențelor. După aceea au început să plece oameni din ce în ce mai puțin pregătiți. Marea lor majoritate au luat această ascensiune socială ca pe singura posibilă, dezirabilă și care trebuie impusă tuturor. Ei creează inerție în sistem fiindcă doresc ca fiii lor, și nu numai ei, ci toți elevii și studenții să fie pregătiți în conformitate cu vremurile în care trăim. 

Adică cu mai nimic, pentru ca să poată și ei pleca și integra cât mai rapid acolo pe unde ajung. Dar repet, un sistem de învă­țământ nu poate pregăti oameni pentru emigrare. Indiferent cât de puțin ți-ar oferi țara natală. Provin din rândul celor care au plecat după 1990 în străinătate. Dar m-am întors. Mie România nu-mi oferă mare lucru. Nu m-am întrebat niciodată ce primesc în schimb dacă revin în țară. Am gândit așa: pot trăi în România în condițiile date? Da. Bine. Am predat la universități din Canada și SUA. Copiii mei, care ajunseseră la clasa a patra, a cincea, începuseră să vorbească între ei numai în engleză. Familia mea a făcut parte din rândul celor în care se vorbea românește, cel puțin acasă. Le-am spus copiilor: engleză vorbiți suficient la școală. Când am realizat mutațiile produse în familie, am vorbit cu soția și ne-am întors cu toții. 

Viitorul este al roboților. Și oamenii?

Oamenii pleacă din România fiindcă sistemul economic este în derivă. Dacă nu vom reclădi de la zero sistemul de învățământ, care să producă oameni responsabili, dezechilibrele se vor accentua tot mai mult. Dacă ne vom axa numai pe faptul că copilul trebuie să învețe în școală numai ceea ce se caută la ora actuală, schimbarea mult dorită nu va mai avea loc, și până și cadrele didactice se vor deprofesionaliza. La o conferință ținută în țară am fost interpelat de cineva din audiență care mi-a replicat: „Degeaba vorbiți despre educație și școală. Viitorul este al roboților. Există deja platforme digitale, copiii din România, și nu numai, vor învăța totul numai pe cale virtuală, baza învăță­mân­tului va fi în start-up”. În aceste condiții nu vom mai avea nevoie de profesori, fiindcă roboții îi vor înlocui și pe ei, iar informațiile livrate de aceștia vor fi minimale. Vom avea școli care vor pregăti oameni doar ca salahori. Îndemnul meu către tinerii de astăzi este acesta: pregătiți-vă cât mai bine, încercați să dobândiți o profesionalizare cât mai înaltă, pentru că numai competența este scumpă și se vinde bine. S-a creat deja un cerc vicios în societatea contemporană. Chiar profesorii sunt tentați acum să nu-și mai ridice nivelul de pregătire. Dar se uită un lucru: cu cât ești mai puțin pregătit, cu atât mai ușor ești de înlocuit. Cu cât activitatea ta este de o calitate mai înaltă, cu atât ești mai dorit, și poți obține o poziție mai sus în ierarhia socială. 

Oamenii slab pregătiți sunt cei mai dispensabili

România este prea săracă spre a nu tinde către calitate în învățământ. Să ne aducem aminte de ceea ce ne-a învățat istoria ultimului secol. Criza financiară din perioada 1929-1933 este exemplul cel mai bun care vorbește despre profesionalizare și obținerea unui serviciu pe piața muncii. În vremurile acelea, la porțile fabricilor din Europa și America erau zeci de mii de oameni care doreau un singur lucru: să fie angajați, pentru că puteau și ei să care un sac cu ciment dintr-un loc în altul. Concurența pentru obținerea serviciului era, și este și astăzi, acerbă, pentru că oamenii slab pre­gătiți vor fi întotdeauna mult mai numeroși decât cei foarte bine pregătiți. Cu cât oamenii vor fi mai slab pregătiți, cu atât ei vor fi mai dispensabili. Degeaba ne amăgim că școala românească produce astăzi ingineri și că ei pleacă fiindcă România nu le oferă nimic.

În curând România nu le va mai oferi tinerilor nici măcar posibilitatea de a ajunge ingineri. Soluția pentru revigorarea învăță­mântului românesc nu este importul modelelor occidentale. Noi nu avem resursele pentru a importa oameni inteligenți așa cum se petrece în Apus. Dacă societatea occidentală încă funcțio­nează, aceasta încă se întâmplă datorită exodului creierelor venite din țările slab dezvoltate. Inteli­gența importată este cea care plombează lipsurile învăță­mântului occidental. Am ajuns în punctul în care trebuie să ne cultivăm singuri inteligența de care avem nevoie pentru a funcționa ca națiune, ca țară. Fără revenirea la învăță­mântul de tip clasic școala nu va intra pe făgașul normal. Dacă dăm la o parte bagajul ideologic cu care ne-am pricopsit în perioada comunistă, vom descoperi că școala românească are un pedigree mai mult decât onorabil. Pe acesta trebuie să-l avem în vedere și lucrurile se vor îndrepta. 

Mircea Platon

Sursa: ziarullumina.ro