Sfinţi teologi sărbătoriţi în luna ianuarie

Biserica săvârşeşte în luna ianuarie pomenirea mai multor sfinţi teologi, dintre care cei mai de seamă sunt Sfinţii Trei Ierarhi. Pe lângă această triadă de arhierei care au trăit şi scris teologia, adică învăţătura despre Dumnezeu, în luna ianuarie mai săvârşim pomenirea altor sfinţi, atât arhierei, cât şi cuvioşi, care au scris în apărarea sau promovarea învăţăturii de credinţă ortodoxă. Menţionăm în această pagină patru dintre aceşti sfinţi: Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril din Alexandria, Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul şi Sfântul Cuvios Efrem Sirul.

Unul dintre sfinţii care au apărat în veacul al 4-lea învăţătura de credinţă ortodoxă cu preţul propriei libertăţi şi a poziţiei sociale a fost Sfântul Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei. Ucenic al Sfântului Alexandru, care i-a precedat pe tronul arhieresc din capitala Africii romane, Sfântul Atanasie l-a însoţit pe acela, în calitate de diacon, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde a fost condamnată erezia ariană care submina învăţătura despre Sfânta Treime. Din cauza intrigilor politice ulterioare, deciziile acelui prim sinod nu au fost respectate mai ales în partea răsăriteană a Imperiului Roman, inclusiv în Alexandria, de unde şi pornise, de fapt, erezia. Sfântul Atanasie şi-a petrecut aproape jumătate din viaţa sa de episcop în exil, fugind de mânia episcopilor arieni sau a mai-marilor vremii care-i susţineau pe aceia. El a fost susţinut însă de monahii egipteni, fideli învăţăturii ortodoxe de credinţă, printre care era şi Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, care a venit după una dintre întoarcerile arhiepiscopului la Alexandria, pentru a-l susţine în faţa credincioşilor alexandrini. Ştim că mai târziu viaţa acestui cuvios egiptean va fi scrisă de Sfântul Atanasie, care l-a preţuit în mod deosebit. De asemenea, Sfântul Atanasie a scris mai multe cărţi în care clarifica învăţătura de credinţă ortodoxă, subliniind mai ales deofiinţimea Fiului cu Tatăl în Sfânta Treime, care era atacată de erezia ariană. Sfântul Atanasie s-a mutat la Domnul în data de 2 mai 373, însă mai este prăznuit împreună cu Sfântul Chiril al Alexandriei în data de 18 ianuarie. Una dintre cele mai vechi biserici din Bucureşti, Biserica Bucur Ciobanul, are ca hram aceşti doi sfinţi teologi alexandrini.

Condamnarea ereziei nestoriene

Sfântul Chiril al Alexandriei, împreună cu care este prăznuit Sfântul Atanasie, a condus Arhiepiscopia Alexandriei în prima jumătate a veacului al 5-lea, având un rol decisiv în condamnarea ereziei nestoriene şi apărarea învăţăturii ortodoxe despre unitatea firilor în persoana Mântuitorului Hristos. Sfântul Chiril a scris pe această temă tratate şi scrisori atât către alţi arhierei, cât şi către demnitarii pe care-i îndemna să accepte adevărul de credinţă. El a tâlcuit mai multe cărţi din Biblie, dintre care amintim interpretarea alegorică, în stilul şcolii de teologie alexandrine, a Pentateuhului, adică primele cinci cărţi din Vechiul Testament, profeţii, precum şi Evangheliile după Matei, Luca şi Ioan. Sinodul al 3-lea Ecumenic de la Efes l-a avut ca promotor pe Sfântul Chiril al Alexandriei şi a pus început clarificării învăţăturii de credinţă ortodoxă despre unirea celor două firi în persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântul Chiril s-a mutat la Domnul în anul 444, în data de 27 iunie.

„Părintele adevărat al teologiei bizantine”

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul este pomenit în Biserica Ortodoxă pe 21 ianuarie. După cum îi spune numele, el a fost călugăr şi a mărturisit despre adevărul de credinţă. Sfântul Maxim s-a născut în 580 la Constantinopol, unde deprinde toate ştiinţele vremii, dar şi învăţătura de credinţă. Ajunge de tânăr la mănăstire, iar pe la vârsta de cincizeci de ani începe o viaţă de peregrinări datorate apărării dreptei credinţe în faţa ereziei monotelite care învăţa greşit că Mântuitorul Hristos ar fi avut o singură voinţă, cea dumnezeiască. Mergând prin Africa, Maxim ajunge la Roma, unde găseşte susţinere şi condamnarea noii erezii. Totuşi, Maxim are de suferit de pe urma politicii imperiale şi este închis, exilat şi chiar mutilat pentru credinţa sa. Moare în exil, în Georgia de astăzi, la anul 662. Scrierile Sfântului Maxim, atât despre firile Mântuitorului Hristos, cât şi despre interpretările locurilor greu de înţeles din Scriptură au făcut din el unul dintre cei mai profunzi gânditori ai Bisericii Ortodoxe. Filocalia sau cartea scrierilor despre vieţuirea duhovnicească ortodoxă cuprinde mai multe scrieri ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. El este pe drept cuvânt numit „părintele adevărat al teologiei bizantine”.

Poezii sub formă de rugăciune

Sfântul Efrem Sirul a vieţuit în secolul al 4-lea şi este cinstit în ceata monahilor sau a cuvioşilor, iar pomenirea lui se face în biserici pe 28 ianuarie. Ca şi sfinţii pe care i-am menţionat mai sus, Cuviosul Efrem cunoştea atât învăţătura de credinţă ortodoxă, cât şi filosofia şi ştiinţele vremii, pe care le considera o mare bogăţie pentru orice om. Sfântul Efrem a scris foarte mult în timpul vieţii, explicând mai ales locurile greu de înţeles din Sfânta Scriptură. De asemenea, acest mare cuvios a scris multe poezii sub formă de rugăciune, dintre care cea mai cunoscută astăzi printre creştinii ortodocşi este rugăciunea sa care se citeşte în timpul Postului Mare, care îi şi poartă numele. Sfântul Efrem şi-a petrecut aproape întreaga viaţă în oraşul sirian Nisibe, unde a slujit ca diacon pe lângă episcopii localităţii. După un armistiţiu din 363, a fost nevoit să plece în exil, ajungând până la urmă în Edesa, oraş din care nu a mai plecat până la sfârşitul vieţii, în 373. Poemele şi imnurile Sfântului Efrem sunt pline de înţelesuri teologice, vorbesc despre credinţă şi Dumnezeu.

Pr. Eugeniu Rogoti

Sursa: ziarulumina.ro