Scrisoarea Starețului athonit Eftimios din Kapsala

Timpurile grele pe care le trăim și sfințenia zilelor din Săptămâna Patimilor impun mai degrabă tăcere și rugăciune. Dar întrucât au circulat recent pe internet anumite opinii care mi-au fost atribuite, pentru restabilirea adevărului și pentru a nu apărea probleme, menționez cele de mai jos:

Eu nu am spus niciodată oamenilor să depoziteze alimente în perspectiva unui război iminent și niciodată nu am profețit încetarea amenințării virusului, după cum au răspândit unii în mod iresponsabil și mincinos.

De asemenea, au postat fără acordul meu discuțiile mele cu opinii inexacte și contradictorii despre coronavirus, care au provocat semne de întrebare.

Poziția mea se vede clar în cele ce vor urma. Este pur personală, fără intenția de a o impune cuiva.

La nenumăratele probleme greu de purtat pe care le au oamenii, s-a adăugat acum și amenințarea virusului, care s-a transformat într-un coșmar.

Oamenii suferă mai mult din pricina fricii, a panicii și a izolării impuse decât din pricina virusului. Statul a luat măsuri de protecție, dar Biserica are armele ei proprii în combaterea virusului, pe care, acum, când este mai umilită ca niciodată, lipsită de puteri și redusă la tăcere de către Stat, nu poate să le pună la dispoziția credincioșilor ei.

În trecut, în situații asemănătoare de epidemie ucigătoare, ea făcea slujba aghesmei și procesiuni cu Sfintele Icoane și cu Sfintele Moaște. De ce să nu se facă așa ceva și astăzi? ”Mâna Domnului nu ar putea oare” să ne ajute și astăzi? 

În satul meu, în deceniul al treilea al secolului 20, a apărut o boală infecțioasă datorită căreia au murit 50 de copii mici în câteva zile. Nu pridideau să le sape gropile. Atunci, au adus capul Sfântului Haralambie de la Mănăstirea Sfântului Ștefan de la Meteora și molima a încetat imediat.

De când Domnul a săvârșit Cina cea de Taină și a oferit preasfânta Taină a Sfintei Împărtășanii, nu a încetat până astăzi să se oficieze Sfânta Liturghie „salvatoarea lumii”. Nici Dioclețian, nici turcii, nici comuniștii, în Rusia, nici nemții, în anii ocupației, nu au reușit să interzică Sfânta Liturghie și accesul credincioșilor la Sfânta Euharistie. Și acum, de frica virusului, au fost închise bisericile, iar credincioșii sunt lipsiți de harul salvator al Sfintelor Taine, de care au atâta nevoie.

Dimpotrivă, în timp ce aici toate au amuțit de frică, în Bisericile Ortodoxe a Serbiei, a Bulgariei și a Georgiei slujbele se fac după tipic, bisericile sunt deschise, se săvârșește Sfânta Liturghie iar credincioșii nu se tem că vor fi infectați de virus.

Măsurile de protecție pe care le impune guvernul actual sunt anticonstituționale, greu de purtat, exagerate, inegale în ce privește pe ortodocșii greci, în timp ce s-a creat o atmosferă de teroare, alimentată de mijloacele de comunicare în masă. Da, există virusul și trebuie să protejăm sănătatea noastră și a celorlalți. Dar frica trebuie să înceteze, pentru că omul, în stare de frică, nu poate gândi și acționa logic și cu discernământ.

Într-o situație asemănătoare, după dezastrul de la Cernobîl, oamenii s-au panicat și duceau la testat legumele și fructele, pentru a le mânca pe cele cu radiația cea mai redusă. Cuviosul Paisie, fiind întrebat, a zis să ne facem semnul crucii și să mâncăm fără frică, dând el însuși exemplu. Dacă ar fi trăit astăzi, în nici un caz nu l-am fi văzut cu mască și mănuși, cu sticla cu dezinfectant în buzunar și ocolind pe ceilalți sau vorbindu-le de la distanță.  Este sigur că el i-ar fi liniștit pe oameni și i-ar fi ajutat să depășească frica și, mai mult, ar fi fost foarte supărat datorită închiderii bisericilor. Această frică nu se potrivește creștinilor care se inspiră din exemplul lui Dumnezeu devenit Om și al Mucenicilor credinței noastre.

Mulți așteaptă cu agonie anihilarea virusului prin găsirea vaccinului care va fi obligatoriu pentru toți. Noi refuzăm sa facem vaccinul. Cine se teme, să facă oricâte vaccinuri dorește, dar să știe că poate avea grave reacții adverse neprevăzute, ca în cazul vaccinurilor pe care le-au făcut copiilor acum câțiva ani pentru gripa aviară, și dintre care mulți au paralizat. După cum au făcut scleroză în plăci mulți din cei care s-au vaccinat împotriva hepatitei B și asta se întâmplă și în cazul altor vaccinuri. Dacă nu ar proteja Dumnezeu, ce ar putea face vaccinurile și medicamentele?

Ateul Kazantzakis, pentru a se proteja de holeră într-o călătorie în străinătate, s-a vaccinat, dar cu toate acestea s-a îmbolnăvit.

Noi avem vaccinuri superioare și „medicamente ale veșniciei”: Sfintele Taine. Drept doctori experimentați și specialiști în virusologie, avem pe Sfântul Haralambie, pe Sfântul Visarion Doukisou, care ajută în ciumă, și pe atâția alți Sfinți. Acum însă, datorită drasticelor interdicții, poporul rămâne neajutorat și nemângâiat. 

Și în timp ce toți se angajează în lupta pentru combaterea virusului, unii au alte lucruri în minte și alte planuri. Medici și oameni de știință de vârf atenționează asupra faptului că cele ce se întâmplă reprezintă un test de supunere, pentru a-i duce pe oameni acolo unde vor. 

Acest lucru părea ciudat și imposibil până de curând, dar nu este o închipuire, întrucât oamenii de acum o spun în mod public: „Pandemia provocată de coronavirus a scos în evidență necesitatea unei guvernări democratice mondiale” (Gheorghios Papandreou) și propun „ca fiecare om să aibă un microcip pentru a avea date biometrice despre virus sau despre alte evaluări legate de epidemii” (Evanghelos Venizelos). Aceștia vorbesc deschis despre pecete și despre dictatura mondială, dar noi înțelegem? Și ce facem? Cu toate că Sfântul Paisie a scris și a spus atâtea despre acest subiect!

Putem să avem încredere în acești oameni care ne-au subjugat străinilor de la care ne-am împrumutat, iar acum ne conduc spre sclavia lui Antihrist?

Cuviosul Paisie, prevestind greutățile viitoare, accentua: „Doar cu o viață duhovnicească bună o vom scoate la capăt”.

A îngăduit Dumnezeu această încercare datorită păcatelor noastre.  Avem nevoie de pocăință sinceră, de răbdare inepuizabilă și de rugăciune neîncetată, care să ne întărească credința. 

Vă urăm frățește un Paști fericit, indiferent de condiții.

Domnul vieții cel Înviat și Biruitorul morții să ne mângâie, să ne lumineze pe toți cu lumina Învierii Lui și să dea putere și rezistență poporului Său.

Cu Harul Lui să ajungem la ziua mântuirii noastre de păcat și de toate cele rele. Amin”.

Cu durere de suflet și sinceră dragoste frățească,

Ieromonahul Eftimios

Coliba Învierii – Kapsala

Sfântul Munte

14.04.2020

Material preluat din VIMA ORTHODOXIAS 

Traducere din limba greacă: Pr. Petru Sidoreac