Copilăria Maicii Domnului, din Protoevanghelia lui Iacob (apocrifă)
„Iar copilei i se adăugau zilele ei. Iar când s-a făcut copila de doi ani, Ioachim a zis: «Să o ducem la templul Domnului cum am dat făgăduinţa, ca să nu trimită Domnul după noi şi să fie neprimit darul nostru!». Şi a zis Ana: «Să aşteptăm până la trei ani, ca să nu caute după tată sau mamă!». A zis Ioachim: «Să aşteptăm!».
Iar cănd s-a făcut de trei ani copila, a zis Ioachim: «Să chemăm fiicele neîntinate ale evreilor şi să ia fiecare făclie şi să stea cu ea aprinsă ca să nu se întoarcă inapoi, şi inima îi va fi robită de templul Domnului!». Şi au făcut aşa până ce au urcat in Templul Domnului. Şi a primit-o preotul Domnului sărutând-o şi binecuvăntând-o şi a zis: «Mărit-a Domnul Dumnezeu numele Său în toate generaţiile. Căci prin tine va arăta în zilele de pe urmă Domnul izbăvirea Sa fiilor lui Israil!»”.
În aceeaşi apocrifă a lui Iacob se mai spune că, atunci când Fecioara a împlinit 12 ani, arhiereul şi preoţii templului nu ştiau ce să facă cu ea, neîndrăznind să o oblige să se căsătorească pentru că se ştia felul ei sfânt de a vieţui şi minunile care se arătaseră pe timpul slujirii ei la templu. Dar nici in templu nu mai avea voie să rămână, după legile în vigoare. Atunci au hotărât ca sorţii să aleagă cărui bărbat cucernic să fie încredinţată spre grijă, întrucât era orfană de amândoi părinţii.
Şi sorţii au căzut asupra lui Iosif, bărbat în vârstă şi credincios, care a luat-o la casa sa şi a avut grijă de ea ca de cele două fiice ale lui. Apoi se ştie cum Fecioarei i s-a incredinţat, datorită sfinţeniei sale, misiunea de a-L naşte de la Duhul Sfănt pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fecioara devenind, cum spune un imn, „biserică sfinţită şi rai duhovnicesc”, mijlocindu-ne nouă mântuirea.
