Cum obținem vindecarea?

Mulți cer de la Dumnezeu vindecare, dar puțini înțeleg că durerea, boala, nu stă în ceea ce ni s-a întâmplat sau ni se întâmplă, ci în ce facem noi cu ce ni se întâmplă. Mă tot gândeam de ce Biserica nu se ocupă de necazul omului, ci insistă pe iertare, pe dezlegare…

E adevărat că duhovnicul caută și circumstanțele în care ai făcut păcatul, dar nu insistă pe ce-ai pățit (deși tu asta vrei să-i spui). De ce? Pentru că, de fapt, când ajungi la maturitatea la care cauți vindecarea prin Taina Pocăinței, ești deja pregătit să afli că ești singurul responsabil pentru păcatul tău. Acum știi că Domnul a venit și vine la noi, în noi, ca să ne dea Viața Lui ca s-o trăim, ca să nu mai facem nimic fără El. Acum suntem responsabili dacă alegem să trăim viața fără El sau cu El. Acum primim vindecarea Lui dacă Îi oferim, acum, trecutul nostru, pentru a-l retrăi cu El.

Când ne botezăm, primim Viața lui Hristos și primim în noi puterea Lui de a iubi, de a ierta și de a fi buni. Este o putere dumnezeiască, pe care noi o primim prin Botez, o primim prin Sfânta Împărtășanie, dar nu lucrează fără noi! Uneori suntem înspăimântați! Eu tot credeam că dacă se vor împărtăși mai des, oamenii se vor schimba.

Dar cineva mi-a zis: „Maică, uită-te la părintele cutare, se împărtășește zi de zi – el era într-o mânăstire – și nu merge pe apă!”… Așadar, Sfânta Împărtășanie nu mă transformă în mod magic. Îmi oferă harul, dar nu lucrează fără mine. Transformarea este posibilă numai dacă eu ca subiect, ca persoană, mă hotărăsc să lucrez cu harul, sau să lucrez după tiparele pe care le-am primit prin naștere și în educație, care sunt tiparele omului vechi, ale omului automat. Numai eu aleg dacă vreau să ies din supraviețuire și să intru în Viață.

(Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 142-143)