Judecarea aproapelui

În altă zi, vorbindu-mi despre judecarea altora, părintele îmi spuse să evit orice discuție despre aceasta, oricâtă dreptate socotesc că aș avea. De aceea, îmi povesti următoarea întâmplare:

„Odată o femeie se dusese la un preot să se spovedească. Era dintr-un sat unde femeile poartă jupon. Le știi? mă întrebă părintele.

– Da, i-am răspuns.

– Ei bine, își continuă Bunicuțul povestirea, dupa ce s-a spovedit s-a ridicat să plece. Totuși nu putea să plece fără a-i da preotului ceva, pentru a-i mulțumi și fiindcă simțea nevoia să-i dăruiască ceva. A încercat, așadar, să își ridice șorțul, pentru a scoate din buzunarul juponului ceva bani dar, din greșeală, a apucat juponul, ridicându-l în sus, de i s-au văzut picioarele. În clipa aceea a intrat în biserică un om care, văzând-o astfel pe femeie, s-a dus și l-a reclamat pe preot, de atitudinea necuviincioasă, iar acela a fost suspendat pe trei luni. În toată perioada suspendării sale, preotul îi mulțumea și Îl slăvea pe Dumnezeu, pentru încercarea pe care i-o dăduse și se bucura foarte mult.

Ai văzut, așadar, fiule, ce a pățit fratele nostru care l-a judecat pe preot. Deși a văzut, într-adevăr, o scenă aparent necuviincioasă, din pricina căreia l-a judecat pe preot, lucrurile nu erau așa cum le prezenta cel viclean. De aceea, îți spun să fii cu băgare de seamă”.

– Voi fi foarte atent, Bunicuțule, i-am răspuns.

Adesea – spunea Bunicuțul – satana face tot ce poate spre a ne pierde. Dacă, de exemplu, bănuim un om de ceva, vicleanul este capabil de orice pentru a ne da dovezi împotriva omului respectiv. De multe ori există atât de multe indicii, încât nu încape nicio îndoială că cel bănuit este vinovat. Toate acestea sunt lucrări ale diavolului, deși omul respectiv este cu totul nevinovat.

(Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Bătrânul Porfirie, Editura Bunavestire, Bacău, 1999, p. 81)