Superstițiile
Şi tatăl dumneavoastră ţinea marţea, spuneţi, ca pe o zi nenorocoasă, iar dumneavoastră faceţi la fel. Eu cred că atât dumneavoastră, cât şi tatăl dumneavoastră aţi păcătuit faţă de Sfântul Ioan Botezătorul socotind ziua lui drept zi nenorocoasă. Şi totuşi, „slava” voastră e chiar Sfântul Ioan. Sau nu ştiţi, poate, că Biserica a închinat marţea acestui mare şi minunat sfânt? Nu una singură, ci toate zilele de marţi de peste an.
Mai înainte de toate, însă, îngăduiţi-mă să vă lămuresc pe scurt, cui este închinată fiecare zi a săptămânii. Biserica Ortodoxă, călăuzită de Duhul Sfânt, a închinat: lunile, Sfinţilor îngeri ai lui Dumnezeu, marţile, Sfântului Ioan Botezătorul, miercurile, Cinstitei Cruci a Domnului, joile, Sfinţilor apostoli ai lui Dumnezeu, vinerile, Cinstitei cruci a Domnului, sâmbetele tuturor sfinţilor mucenici pentru credinţă, duminicile, Învierii lui Hristos.
Potrivit cu aceste afierosiri sunt şi citirile, cântările şi rugăciunile pentru fiece zi din săptămână, pe care dumneavoastră, ca „bun ortodox” cum vă numiţi, ar trebui să le citiţi şi să le ştiţi. Şi fiecare dintre aceste afierosiri ne slujesc drept chezăşie a biruinţei noastre în lupta şi osteneala pentru mântuirea sufletului.
Nebiruiţii îngeri ai lui Dumnezeu, ca păzitori şi însoţitori ai noştri, ne întăresc neîncetat ca să nu cădem cu duhul.
Sfântul Ioan s-a biruit şi pe sine, i-a biruit şi pe ucigaşii săi, a biruit şi vremea.
Cinstita cruce a Domnului este simbolul biruinţei adevărului dumnezeiesc asupra neadevărului şi a dreptăţii dumnezeieşti asupra nedreptăţii.
Sfinţii apostoli ai lui Dumnezeu au biruit lumea. Toţi sfinţii mucenici pentru credinţă au biruit prin cinstita lor moarte toţi chinuitorii şi toate puterile iadului. Iar Hristos este Biruitorul de căpetenie al păcatului, iadului şi morţii. El reprezintă insuflarea şi sinteza tuturor bunelor biruinţe.
Ca atare, duminica reprezintă, prin excelenţă, biruinţa biruinţelor. Noi, creştinii, credem că puterile biruitoare ale luminii au stăpânire asupra zilelor, nicidecum vreo ursită astrologică de neînvins. Prin Hristos, omul este mai mare decât stelele şi mai tare decât toate constelaţiile.
Aşadar, marţea, ziua marelui Proroc şi Înainte-mergător al lui Hristos, nu are nimic rău în sine, afară de răul pe care oamenii îl aruncă asupra ei ‒ fiindcă zilele şi vremurile sunt în stăpânirea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu ne dă zilele ca pe nişte file curate, luminate de mândrul soare, încât fiecare om lasă urma sufletului său pe fiecare dintre aceste file, de la naştere până la moarte, aşa cum Mântuitorul a lăsat urma feţei Sale pe marama Sfintei Veronica.
Gândiţi-vă câte imagini hâde şi dezgustătoare ale noastre vor fi date în vileag înaintea Judecăţii lui Dumnezeu dacă nu ne vom pocăi şi îndrepta la vreme! Iar dacă ne vom pocăi, Dumnezeu va albi toate zilele noastre murdare şi va preface imaginile noastre hâde în chipuri strălucitoare de îngeri, după cuvântul prorocului: „de vor fi păcatele voastre ca porfira, ca zăpada le voi albi” (Isaia 1, 18).
Nu vă e limpede că nu zilele ne fac pe noi nenorocoşi, ci noi facem nenorocoase zilele? Nu cade ghinionul zilei asupra oamenilor, ci ghinionul oamenilor păcătoşi asupra zilelor lui Dumnezeu. Ca nişte pete întunecate!
Şi totuşi, rămâne o taină înfricoşătoare în privinţa zilelor. S-a întâmplat ca cineva să dea foc casei vecinului într-o zi de vineri. Vinovatul a rămas nedescoperit. N-a trecut multă vreme, şi copiii celui care pusese foc au dat foc la propria lui casă ‒ într-o zi de vineri. Este vinerea zi aducătoare de ghinion? Nu, ci păcatul aduce ghinion.
Unul dintre împăraţii bizantini, luptător împotriva icoanelor, a aruncat icoanele din Sfânta Sofia de Naşterea Domnului, în anul următor a fost ucis de uneltitori la intrarea în Sfânta Sofia ‒ de Naşterea Domnului. Şi atunci, este Naşterea Domnului zi aducătoare de ghinion? Nu, ci păcatul aduce ghinion. Cine vede în cele povestite o fatalitate oarbă a zilei, acela ghiceşte; iar cine descifrează aceste întâmplări ca pe nişte avertismente sau semnale ale Celui Atotvăzător, acela descifrează cu înţelegere.
De obicei, oamenii se tem de ziua în care s-a săvârşit o fărădelege. Această cumplită frică o toarnă în ei, însă, tot Cel Atotvăzător, nu ziua în sine. În orice caz, toate zilele lui Dumnezeu sunt curate şi nevinovate.
Pace ţie şi bucurie de la Domnul!
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2002, pp. 110-111)
