Nașterea Maicii Domnului
Ioachim era din neamul lui David şi avea 70 ani, iar Ana din neamul lui Aron, fiica preotului Matan.
Şi de câte ori mergeau la Templu, se întorceau acasă mâhniţi, că preotul Rubeim nu le primea jertfa şi darurile la altar: „Stai! Tu nu ai copii şi de aceea nu îţi este îngăduit să aduci primul darurile tale lui Dumnezeu. Mergi în spate…. şi le vei da la urmă!”
Lacrimile, rugăciunea şi postul lor nu au fost în zadar, iar nădejdea a adus bucurie. Datorită virtuţilor şi pocăinţei mila lui Dumnezeu a venit şi în casa lor.
“Doamne, şi pământul aduce roadă… eu cu cine mă asemăn?”
Iar Domnul care ascultă pe cel care crede, i-a binecuvântat şi îngerul Gavriil trimis din cer, le spune că rugăciunea lor a ajuns la Dumnezeu şi toată lumea se va bucura.
Dacă rădăcina este sfântă şi ramurile vor da acelaşi rod.
“Bucură-te, Ioachime, Dumnezeu a auzit rugăciunea ta, mergi acasă!”
Era într-o zi de 8 septembrie, când Ana a născut-o pe fiica ei, „cea pe care a sădit-o Hristos, floarea vieţii noastre” (Cântarea a 5-a din Canonul al 2-lea, 9 septembrie).
