Râvna duhovnicească

Este cu adevărat trist faptul că marea comoară pe care am primit-o de la Sfântul Botez, adică înfierea (de către Dumnezeu) și pe care am dobândit-o de la Apostoli, o nesocotim. Si de aceea, cu ușurință lenevim, cu ușurință devenim nepăsători, cu ușurință disprețuim, și într-un cuvânt, cu ușurință cădem. Fericit este acela care a primit harul și a murit cu el! Mai fericit este acela care a trăit, l-a sporit, l-a înmulțit și apoi a adormit!

Spune rugăciunea. Să stabilești o oră, ziua sau noaptea și să rostești rugăciunea! Cuvânt cu cuvânt și să o pătrunzi cu mintea!

Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!
Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!
Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!

Așa să spui rugăciunea! Și cu vremea, după măsura curăției tale și după măsura râvnei tale, primul lucru pe care-l vrei afla este bucuria! Bucuria îți va da mai multă dispoziție pentru a rosti mai des rugăciunea, iar rugăciunea îți va da bucurie mai multă și mai mare. Înlăuntrul tău va licări o altă bucurie, care până acum nu ai cunoscut-o, o altă strălucire, o altă frumusețe, o altă dulceață, o altă stare de bine. Vei vedea natura toată scăldată într-o frumusețe, într-o dulceață, vei vedea toată firea, toată creația Dumnezeului Celui nevăzut.

Iar acestea sunt nimic, sunt mărunte, o pietricică în prundiș… Sunt altele mult mai mari, pe care le vei simți rostind rugăciunea! Atunci vei avea un alt orizont duhovnicesc, o altă hrană duhovnicească, un alt veșmânt duhovnicesc, pe care acum nici măcar nu-l poți concepe.

Când Dumnezeu va vedea dispoziția ta, râvna ta, că Îl cauți pe Dumnezeu cu rugăciunea, atunci vei vedea ce sunt cele duhovnicești, bunătățile cele negrăite, ce este acel Paradis, pe care de aici, din această viață îl presimți, îl preguști, îl întrezărești. Încă de aici întrezărim bunătățile veșnice. Și ne va da multă râvnă, pentru a-L sluji mai mult pe Hristos.

Sfântul Efrem Katunakiotul