Rugăciune la vreme de primejdie şi grea încercare

Doamne, Dumnezeule, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea lor; Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu suferinţe grele pe dreptul Iov pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi credinţa lui cea întru Tine! Cel ce ai dat îngăduinţă satanei să se apropie cu ispitire de Însuşi Fiul Tău, spre a-L îmbia cu poftele şi deşertăciunile acestei lumi, pentru ca înfrânt şi ruşinat acel duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui, Unuia, să-I slujeşti!”.

Cel ce tuturor drepţilor şi sfinţilor Tăi le-ai dat vremi de ispitire, de primejdii şi de grele îndoieli, pentru ca prin ele, lămurindu-se, să biruie şi să rămână şi mai întăriţi în credinţa, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine.

Însuţi, Atotputernice şi Preabunule Stăpîne, ajută-ne în această clipă grea, în aceste zile de încercare, când duhul satanei ne tulbură mintea cu îndoieli şi cu amăgiri viclene ne frământă inima. Arată-ne, Milostive Doamne, adevărul şi calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind greaua încercare din clipa de acum, să ne bucurăm de cuvintele Apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El”.

Dăruieşte-ne, Stăpâne Doamne, inimă curată şi credinţă tare, pentru ca în aceste vremuri să cântăm împreună cu Proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi zic sufletului meu: nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. A Domnului este mântuirea şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”.

Amin!