Aranjamente ale puterilor întunericului
Sărmanii copii se distrug astăzi cu diferite teorii. De aceea sunt răscoliţi şi ameţiţi. Una vor să facă ei, altceva le iese. Vor să meargă într-o parte, dar curentul epocii îi duce în altă parte. Mare propagandă se face de puterile întunericului, care dirijează pe copiii a căror minte nu merge prea bine. În şcoli unii profesori spun: “Ca să aveţi iniţiativă, nu respectaţi părinţii şi nu vă supuneţi lor“, şi astfel îi netrebnicesc. După aceea copiii nu mai ascultă nici de părinţi, nici de profesori. Şi sunt îndreptăţiţi, pentru că ei cred că aşa trebuie să facă. Îi susţine şi statul, le ţine isonul, apoi îi exploatează ceilalţi, pe care nu-i interesează nici de patrie, nici de familie, nici de nimic, ca să-şi realizeze planurile lor. Ei, aceasta a făcut mult rău tineretului de astăzi, un rău foarte mare, încât copiii ajung să aibă ca începător al lor pe diavolul cu coarne. Satanolatria s-a întins mult. În unele centre auzi toată noaptea cântând: “Satano, te ador. Nu vrem pe Hristos. Tu ne dai de toate”. Înfricoşător! Ce vă dă şi ce vă ia, copii nenorociţi!
Copii mici, sălbatici, cu cafele şi ţigări… Unde să vezi o privire luminată ori harul lui Dumnezeu pe feţele lor! Avea dreptate un arhitect când a spus unui grup de copii pe care i-a adus în Sfântul Munte: “Ochii voştri sunt ca ochii peştelui stricat”. A venit în Sfântul Munte cu vreo zece copii, de la 18 până la 25 ani. Deoarece acesta făcuse o cotitură duhovnicească bună, îi părea rău de copiii ce trăiau o viaţă stricată. A reuşit ca pe unii să-i convingă şi luându-le bilete i-a adus în Sfântul Munte. Plecasem de la Colibă şi ne-am întâlnit pe drum. “Acum plec, le-am spus, dar să stăm puţin aici”, şi ne-am aşezat într-un loc. În clipa aceea veneau şi câţiva băieţi de la Atoniadă. “Staţi şi voi puţin aici”, le spun. Şi s-au aşezat şi aceia. După aceea arhitectul spune grupului lui: “Aţi observat ceva?”. Aceia au rămas miraţi. “Ia aruncaţi câte o privire unul altuia în faţă şi după aceea priviţi-i şi pe ceilalţi copii. Ia vedeţi ochii lor cum strălucesc, iar ochii voştri cum sunt ca ochii peştelui stricat”.
Într-adevăr, atunci am observat şi eu că aşa era: ochii peştilor stricaţi. Tulburi, schimbaţi… în timp ce ochii celorlalţi copii străluceau, deoarece la Atoniadă ei fac metanii, fac pravilă. Omul se oglindeşte în ochi. De aceea şi Hristos a spus: “Luminătorul trupului este ochiul”. Câţi copii mici nu vin în Sfântul Munte sau merg în alte mănăstiri şi se fac monahi, deşi – cum să spun? – nu au bomboane în mănăstiri, au însă o bucurie care iradiază din faţa lor. În timp ce în lume au tot ce vor, dar trăiesc o viaţă de iad, sunt chinuiţi.
De peste tot ne-au venit diferite curente. Din părţile răsăritene hinduismul şi alte religii misterioase, din nord comunismul, de la Apus o grămadă de teorii, din sud, de la africani, vrăjitorii şi atâtea lucruri “canceroase”. Un copil lovit de astfel de curente a venit într-o zi la Colibă. Am înţeles că rugăciunile mamei lui l-au adus. După ce am vorbit destul, îi spun: „Caută, fiule, să afli un duhovnic să te spovedească şi să te însemneze cu Sfântul Mir, ca să fii ajutat acum, la început. Trebuie să fii miruit, pentru că te-ai lepădat de Hristos”. Plângea sărmanul. “Părinte, fă rugăciune, îmi spune, pentru că nu pot alunga cele ce mă chinuie. Mi-au spălat creierul. Îmi dau seama că rugăciunile maicii mele m-au adus aici”. Cât de mult ajută rugăciunile mamei! Când îi înfăşoară aceste curente, îi netrebnicesc şi după aceea îi cuprind frica, neliniştea şi cad pradă drogurilor etc. Dintr-o prăpastie în alta. Dumnezeu să ajute!
– Părinte, este bine să li se spună că aceste lucruri sunt satanice?
– Cum să nu fie bine? Dar lucrul acesta trebuie făcut cu discernământ.
Sfântul Paisie Aghioritul
