12 iulie – Sf. Cuvios Paisie Aghioritul
În fiecare an, pe 12 iulie, prăznuim pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (1924-1994), un sfânt contemporan, foarte iubit de creștini. Găsim, în scrierile sale, esența unei gândiri pline de discernământ duhovnicesc, așa cum se cade să fie gândirea și trăirea oricărui creștin. Un creștin, cu adevărat trăitor și mărturisitor al credinței, nu este un pândaci sau un judecător al fraților lui, cu atât mai mult, nu este un iscoditor și nici măcar un profesor, chiar dacă aceștia nu sunt în același gând cu el. Cel care încearcă să impună credința, acela nu poate ajunge niciodată la inima omului. Credința nu se impune în niciun fel, ci se trăiește în deplină libertate și din dragoste pentru Hristos. Am ales câteva fragmente scurte din scrierile Sfântului Paisie, grăitoare în acest sens:
“O persoană cu adevărat smerită nu se comportă ca un profesor; ea ascultă și, atunci când i se solicită opinia, răspunde cu smerenie. Cu alte cuvinte, ea răspunde ca un elev. Cel care crede că îi poate corecta pe alții e plin de egoism. Omul înduhovnicit cu adevărat trebuie să dețină și să demonstreze discernământ spiritual; altfel, el va rămâne pentru totdeauna atașat de „litera Legii”, iar litera Legii poate fi de-a dreptul ucigătoare.”
“Unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă.”
„Oricât de duhovnicește ar trăi cineva, are nevoie – mai ales în vremea în care trăim – de prietenia cea bună. Contactul cu oamenii duhovnicești ajută mult mai mult decât studiul duhovnicesc – deoarece această bucurie a legăturii duhovnicești îi dă o mare dorință să se nevoiască duhovnicește.”
„Cuviosul Paisie se ruga pentru unul dintre ucenicii lui care se lepădase de Hristos și, pe când se ruga, I S-a arătat Domnul și i-a zis: „Pentru cine te rogi, Paisie? Nu știi că el s-a lepădat de Mine?” Dar cuviosului continua să îi fie milă de ucenic, iar atunci Domnul i-a zis: Paisie, prin iubirea ta te-ai asemănat Mie!”