Moartea nu înseamnă nimic!
Moartea nu înseamnă nimic! Doar că am trecut de partea cealaltă: e ca şi cum m-aş duce în camera de alături. Dar eu rămân tot eu, iar tu rămâi tot tu. Ce eram înainte unul pentru celălalt, suntem şi acum. Cheamă-mă cu numele cu care m-ai chemat întotdeauna, care ţi-e atât de familiar, vorbeşte-mi la fel de frumos cum îmi vorbeai.
Nu-ţi schimba tonul vocii, nu lua un ton solemn sau trist. Continuă să râzi de ceea ce te făcea să râzi, continuă să te bucuri de micile lucruri de care te bucurai când eram împreună! Roagă-te pentru mine, zâmbeşte-mi, nu mă uita!… Nu sunt departe, sunt în camera de alături. Fii sigur de asta! Şterge-ţi lacrimile şi nu mai plânge, dacă mă iubeşti: zâmbetul tău este acum pacea mea!
Fericitul Augustin