Homosexualitatea, o discriminare la adresa copilului

Homosexualitatea este o gravă discriminare la adresa copiilor. Şi putem discuta aproape orice, la urma urmei, dar totul până la copii, până la familie. Vrem o lume fără discriminare? Să începem de la copii, nu să terminăm cu ei…

Zilele acestea va trebui să suportăm un nou asalt mediatic odios determinat de controversatul marş al diversităţii. Cuplurile formate din persoane lesbiene, gay, bisexuale şi transsexuale (comunitatea LGBT), deci persoane cu înclinaţii sexuale nefireşti, participă la festivalul anual GayFest care are loc în Bucureşti.

Cine a urmărit agenda publică din ultima perioadă, fără a-şi selecta canalele de informare (ceea ce nu ar fi rău de făcut, ba chiar recomandat în multe cazuri), a putut observa că evenimentul a fost pregătit din timp în presă, în ultima vreme fiind afişate tot mai multe referiri scabroase la comunităţile gay, mărturii ale unor homosexuali privitoare la viaţa lor intimă, statistici, evenimente („Luna istoriei LGBT”), detalii provocatoare, etc. Totul culminează cu anunţul organizării a celei de-a zecea ediţii a paradei mândriei, care va avea loc sâmbătă, 8 iunie, motiv pentru care organizatorul, Asociaţia neguvernamentală ACCEPT, se poate mândri, iată, şi cu o tradiţie în ţara noastră a marşului decadenţei.

Scandalul care face toţi banii

Promotorii homosexualităţii, sub pretextul „creşterii valorilor diversităţii cu scopul eliminării actelor de discriminare şi violenţă faţă de aceasta categorie de cetăţeni”, caută remarcarea acestei manifestaţii exhibiţioniste în orice chip. Pentru ei, bună este şi promovarea pozitivă, făcută de organismele proprii, cât mai ales cea negativă, de scandal. Prima îşi atinge scopul obiectiv, acela de epatare în faţa lumii, în vederea atragerii eventual de noi membri simpatizanţi, iar cea de-a doua le transformă acţiunea într-o afacere extrem de profitabilă. Să nu credeţi că nu au organizaţii care ştiu să pescuiască mai ales în ape tulburi! O avalanşă de atitudini ferme stârnită de opinia publică, presă, instituţii etc. asupra homosexualilor ar aduce noi argumente finanţatorilor externi în favoarea direcţionării unor sume consistente către asociaţiile româneşti ce pretind că apără drepturile persoanelor gay în ţara noastră. Vă mai amintiţi afişele scandaloase care au fost împânzite în 2011 cu imaginea unui bebeluş având eticheta de homosexual? Cine nu şi-ar fi putut închipui înaintea afişării acelor panouri că un asemenea atac la ceea ce e mai pur şi mai frumos pe lumea asta nu ar stârni scandal şi opoziţie fermă? Era evident faptul că asta se va întâmpla. Şi asta s-a urmărit dealtfel. Toată lumea a reacţionat împotriva acelei acţiuni reprobabile, motiv pentru băieţii deştepţi ai comunităţii „oprimate” să susţină că apără drepturile homosexualilor din România şi că au nevoie de fonduri consistente pentru a putea face acest lucru.

Tema homosexualităţii e una pe cât de dezagreabilă pentru cei mulţi, pe atât de ţanţoşă pentru minoritatea care o îmbrăţişează. Actul homosexual este catalogat de medici ca o deviaţie sexuală. Medicina o priveşte ca pe un factor cu risc foarte crescut în transmiterea bolilor pe căi sexuale. Dealtfel, istoria primelor cazuri de SIDA transmise astfel începe în SUA, la cuplurile de homosexuali, unde rata de infectare cu hiv este în prezent de 63%. Homosexualitatea este condamnată şi de psihologi, ca un preţ prea scump, de fapt un preţ încă necuantificat, din punct de vedere social şi mental, plătit de copiii înfiaţi de homosexuali. Şi din punct de vedere social, homosexualitatea este condamnabilă. Există din păcate state unde căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală, majoritatea acestora autorizând de asemenea şi adopţia în cazul cuplurilor de homosexuali. Astfel, nu doar că s-a relativizat instituţia fundamentală a omenirii, care este familia, ci aceste derapaje nepenalizate, ba dimpotrivă, legalizate, constituie o adevărată primejdie pentru familie, nu doar pe termen scurt. Ciudat e să ai doi taţi, fără să ştii ce e aia o mamă, sau două mame, fiind privat de sentimentul de-a avea un tată. Este o nebunie inoculată în sufletul unui copil care devine o marfă de consum pentru nişte „părinţi” cu o neruşinată poftă de plăcere adăugată. Apoi, pe termen lung, ideea de bunic sau bunică se va pierde în negura ireparabilă a tinereţii păcătoase. În arborele genealogic, pentru urmaşi, homosexualitatea va fi o povară greu de suportat, un lung şir de suferinţe de tot felul, de învăţări şi de dezvăţări grele.

Dar, iată că, beneficiind de aportul interesat al unor organizaţii, homosexualii se bâţâie pentru a face parte din realitatea cotidiană. Oricum ar fi. O fac atrăgând atenţia, frizând bunul simţ, indignând, incitând, provocând revoltă. Căci aşa cum interesele meschine fac casă bună şi profitabilă cu scandalul, ce s-ar potrivi mai bine decât o paradă a homosexualilor într-o ţară ortodoxă?

PS: Nici nu am apucat să dau acest text spre publicare, căci o ştire de ultimă oră m-a cutremurat, nevrând să cred că aşa ceva se poate întâmpla vreodată în ţară la noi. Ieri, 4 iunie, Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat un amendament propus de senatorul PNL Tudor Chiuariu, prin care sunt completate în legea fundamentală criteriile pentru care este interzisă discriminarea. „Orice discriminare bazată pe orientare sexuală este interzisă“, se vrea a se scrie în Constituţia României. Cu alte cuvinte, orice lege care urmează a defini căsătoria doar ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, respectiv cele care reglementează adopţiile (care se fac acum în cadrul familiei tradiţionale) devine neconstituţională. Mai mult spus, fără niciun fel de oprelişte legislativă căsătoriile homosexuale şi adopţiile vor avea cale liberă. S-ar rezolva astfel o „problemă“ europeană într-un stil pur românesc, prin ocolire, pe uşa din dos. Deocamdată, propunerea a trecut de Comisii, urmează a fi dezbătută în plenul Parlamentului.

Dacă va fi votat un astfel de amendament în plen şi ulterior votată Constituţia sub această formă, viitorul familiei din această ţară, şi implicit viitorul acestei naţiuni va fi în pericol. Lucrurile devin cu adevărat dramatice când vezi că ţi se poate întâmpla ţie, când ţi se cere şi ţie şi ţării tale ceva nefiresc. Dacă iniţiatorul amendamentului şi cei şaptesprezece parlamentari români din comisia de douăzeci se gândesc la discriminare ca act injust, ca nedreptate, fie şi pentru homosexuali, nu s-au gândit la copii şi la viitor care este astfel discriminat şi discreditat?! În fond, homosexualitatea este o gravă discriminare la adresa copiilor. Şi putem discuta aproape orice, la urma urmei, dar totul până la copii, până la familie. Vrem o lume fără discriminare? Să începem de la copii, nu să terminăm cu ei…

sursa: doxologia.ro