Rugăciunea unui bătrân

Se povesteşte că un bătrân se îmbolnăvise grav. Parohul său s-a dus să-l viziteze acasă. Abia intrat în camera bolnavului, preotul a observat un scaun liber, aşezat într-o poziţie ciudată, îndreptat spre patul în care şedea bătrânul. L-a întrebat la ce serveşte scaunul respectiv, dat fiind că era gol.Bolnavul i-a răspuns încercând să-şi însoţească răspunsul cu un zâmbet: „Îmi imaginez că Iisus şade pe acest scaun şi aşa, înainte de a veni dvs. Îi vorbeam… Mult timp îmi era greu să mă rog, până când un prieten mi-a explicat că rugăciunea constă în a vorbi cu Hristos. Astfel, acum mi-L imaginez aşezat pe acest scaun din faţa mea şi Îi vorbesc şi ascult ce-mi răspunde. De atunci, rugăciunea nu mai este o greutate pentru mine”.

Câteva zile mai târziu, fiica bătrânului a venit la parohie pentru a anunţa moartea tatălui ei. „L-am lăsat singur pentru un timp, a spus ea. Când m-am întors în cameră, l-am găsit mort, cu capul aşezat pe scaunul liber pe care-l dorea mereu aproape de patul său”.