A.S.U.R. incită la ură împotriva Bisericii Ortodoxe și susține birocrația împotriva intereselor copiilor

Asociația Secular-Umanistă din România a făcut un apel către parlamentari prin care le solicită să respecte, într-un mod convenabil agendei A.S.U.R., decizia Curții Constituționale în privința orelor de Religie. Apelul este initulat agresiv “Reprezentanți ai societății civile lansează un apel către Parlament: Respectați decizia Curții Constituționale! Apărați copiii, nu Biserica!“.

Toate inițiativele A.S.U.R merg împotriva și nu în favoarea copiilor. Ei au o agendă și vor ca elevii să fie lipsiți de o bună pregătire religioasă în cofesiunea de care aparțin și, în schimb, să învețe echidistant despre toate religiile, ca și cum religia lor ar fi pur și simplu o simplă opinie între multe altele, firește falsă. Este agenda ateismului care consideră că toate religiile sunt false, construcții de mituri și norme învechite și, de aceea, trebuie învățate ca istorie.

A.S.U.R. nu se gândește nici la miile de profesori și învățători care vor trebui an de an să depună un efort considerabil, împreună cu elevii și părinții lor, să îndeplinească formalitățile legale. De aceea, fără niciun fel de respect față de concetățeni, A.S.U.R. insistă pe implementarea variantei celei mai birocratice și care presupune cel mai mare efort din partea personalului didactic și a elevilor.

În ce fel se consideră Domnul Pătrașcu “reprezentant al societății civile”, nu știm, în condițiile în care acesta a declarat de curând că “ora de religie este un sistem idiot, care atrage idioți și produce alți idioți”. Și cum își permite Domnul Pătrașcu să mai aibă vreo pretenție de participant la această dezbatere când apreciază apelative ca “tâmpită” și “retardă” la adresa unei femei director de școală.

“Biserica Ortodoxă incită (s.m.) Parlamentul României să încalce o hotărâre a Curții Constituționale. O astfel de prevedere, dacă ar fi adoptată de către Parlament, ar însemna o revenire mascată la principiul acordului prezumat privind studierea religiei, în contradicție flagrantă cu litera și cu spiritul deciziei Curții.”

Nu numai că aceste 5 ONG-uri, semnatare ale apelului, văd “incitare” acolo unde Biserica Ortodoxă nu a făcut decât să își manifeste o libertate democratică de a înainta o propunere legislativă, dar, se pare, reprezentații acestora sunt și analfabeți funcționali. Sau poate nu au citit atent propunerea Bisericii Ortodoxe și s-au grăbit să reacționeze instictiv, ca un câine de pază al unei ideologii radicale împotriva intereselor cetățenilor. Curtea Constituțională nu a precizat, și nici nu ar fi avut puterea să facă acest lucru, ca elevii sau părinții să depună o cerere la începutul fiecărui an școlar. Felul în care hotărârile Curții vor fi implementate încă sunt supuse dezbaterii. Și Biserica Ortodoxă s-a implicat în această dezbatere în virtutea unui drept democratic.

Fapt este că de acum încolo participarea la ora de Religie se va face în urma unei cereri. Acest lucru este implicit recunoscut de semnatarii acestui apel plin de grijă pentru copii. Nu este nicicum vorba despre o revenire “mascată” la acordul prezumat. Dacă se depune o cerere, exact ce a dorit domnul Emil Moise, acordul este explicit. Biserica Ortodoxă este explicit în favoarea deciziei Curții Constituționale, deși, trebuie să o spunem, este o decizie nefericită din punct de vedere birocratic. Aceste ONG-uri doresc, acum, ca haosul birocratic să fie maxim. Puțin le pasă lor de milioanele de copii și părinți care doresc participarea la orele de religie. Atât de puțin le pasă și atât de mult își doresc să pună bețe în roate predării orei de Religie încât consideră firesc, deși nu este, să se depună anual o cerere în acest sens. Nu cei care doresc ora de Religie și care, acum, sunt implicit liberi să nu participe la aceste ore, ci chiar cei care și-au exprimat în scris acordul și dorința. Tocmai ei să mai depună iar și iar încă o cerere.

“De ce se teme Biserica de libera opțiune a părinților?”

Domnul Pătrașcu, evident, trăiește într-o lume a lui, paralelă cu realitatea. Nicăieri în declarațiile Bisericii Ortodoxe nu este pusă la îndoială libera opțiune a părinților din moment ce se acceptă participarea la ora de Religie în urma unei cereri explicite în acest sens.

“De ce încearcă Biserica să-i constrângă pe elevi să accepte orele de religie?”

Biserica Ortodoxă s-a declarat explicit în favoarea posibiltății ca un elev să nu mai participe la ora de Religie chiar și după ce acesta a depus o cerere prin care și-a manifestat interesul pentru această disciplină. Cum este aceast lucru o “încercare de a-i constrânge pe elevi să accepte orele de religie”? Înțelegem din această panică vecină cu paranoia că Domnul Pătrașcu nu se poate abține și nu poate accepta o situație care nu îl incomodează pe dânsul cu nimic dar, evident, nu îi convine deloc ideologic. Nu se potrivește cu propria-i viziune asupra societății, o societate în care o minoritate infimă decide ideologic regulile la care trebuie să se supună necondiționat majoritatea. Cum este asta toleranță? Cum este asta democrație? Cum este asta umanism? Nu este, ci este tocmai contrariul.

Iată, unul câte unul, și argumentele lipsite de fond aduse de A.S.U.R. împreună cu celelalte ONG-uri semnatare ale apelului:

“1) un copil evoluează foarte mult din punct de vedere intelectual și emoțional în cei 13 ani cuprinși între înscrierea în clasa pregătitoare și absolvirea liceului, iar, în timp, atitudinea sa față de religie poate să varieze semnificativ​.”

Lucru recunoscut și acceptat de Biserica Ortodoxă, cum am spus mai sus, și de aceea se propune posibilitatea că, în urma unei cereri, să nu se mai urmeze ora de Religie, dacă inițial s-a depus o cerere pentru participarea la această disciplină.

“2) pentru o decizie informată privind participarea la orele de religie, părinții au nevoie de informații concrete privind conținutul manualelor, temele abordate în cadrul orelor, maniera de comportament a profesorilor, iar toate acestea se pot obține doar după ce copilul începe să frecventeze școala.”

Un părinte care dorește să fie informat poate consulta programa și manualele de Religie cu mult timp înainte să înceapă școală. Toate informațiile sunt publice pe internet și, dacă este nevoie, se poate obține foarte ușor accesul la un manual de religie încă înainte de începerea unui an școlar. Cu atât mai ironic este acest argument, cu cât în nenumărate rânduri A.S.U.R. și alte entități “liber-cugetăroare” au dat dovadă de o crasă lipsă de educație și informare în chestiunile orelor de Religie.

“3) în foarte multe unități de învățământ se întâlnesc profesori de religie care ocupa funcția de director, de director adjunct sau de diriginte, fiind astfel în poziția de a exercita presiuni asupra părinților și a elevilor pentru a accepta participarea la orele pe care ei înșiși le predau.”

Este cumva interzis ca un profesor de Religie să ocupe funcția de Director sau de Diriginte? Cu siguranță nu. Dacă se vor comite abuzuri, acestea trebuie identificate și luate măsurile de cuviință. Dar această posibilitate nu este un impediment în implementarea unei legislații care trebuie să existe tocmai datorită obligației Statului de a asigura un drept constituțional la educație religioasă în școlile publice din România. Simpla mențiune a acestui fapt este de o inepție incredibilă. Mai ales că este valabil și contrariul, adică profesori, diriginți, învățători cu preconcepții și o aversiune anti-religioasă pot face același lucru, anume să depună presiuni împotriva bunei desfășurări a orei de Religie.

Adoptarea de către Parlament a unor dispoziții în conformitate cu cerințele Patriarhiei ar veni în contradicție cu Constitu​ț​ia, cu Legea Cultelor (489/2006), cu Legea drepturilor copilului (272/2004) și, în mod evident, cu decizia 669/2014 a ​Curții Constituționale​. Parlamentul a fost ales pentru a apăra interesele tuturor cetățenilor.

Nu puneți mai presus de interesele copiilor interesele particulare ale unor culte religioase!

A.S.U.R. întodeauna și fără excepție a văzut în predarea Religiei în școală un interes ascuns al Bisericii Ortodoxe. Nu “cultele religioase” sunt problema A.S.U.R., ci numai Biserica Ortodoxă. De acea și apelul lor numește în mod explicit “Biserica”. Aceste asociații au preocupări și tulburări conspiraționiste. Nu au nici cea mai mică grijă pentru “interesele copiilor”. Ei au ce au cu Biserica Ortodoxă Română. Limbajul, atitudinea, apelurile nu sunt altceva decât expresia unei uri, a unei aversiuni viscerale împotriva religiei și a Bisericii Ortodoxe Române în special. Acești oameni nu au liniște și nici vor liniște pentru alții atâta timp cât creștinătatea are ceva de spus în educația din România.

Trebuie să ne mire că semnatarii acestui apel sunt oameni care înjură creștinii? Oameni, cum este Doamna Alina Mungiu-Pipidi, care a realizat o piesă de teatru pornografică și blasfemiatoare la adresa creștinismului? Sau o organizație (SECS, sic!) care dorește educație sexuală obligatorie în școlile din România? Și știm foarte bine ce fel de sexualitate este în mod special dorită ca educație pentru adolescenți și ce se înțelege prin “sănătate reproductivă”.

Până în prezent, scrisoarea deschisă a fost semnată de: Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință, Asociația Mame pentru Mame, Centrul FILIA, Asociația Umanistă Română, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS) și Societatea Academică din România (SAR), GRADO, Asociaţia Elevilor din Constanţa.

Iată mai jos și apelul făcut de Biserica Ortodoxă Română către Parlament.

Sfântul Sinod al Biserii Ortodoxe Române, în ședințele sale de lucru din 16-17 Decembrie 2014 și 5-6 Februarie 2015, a luat act de Decizia Curții Constituționale a României nr. 229 din 12 Noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59, din 23 Ianuarie 2015, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, alin. (2), teza întâi din Legea învățământului nr. 84/1995 și a dispozițiilor art. 18, alin. (2), teza întâi din Legea educației naționale nr. 1/2011.

Art. 18 din Legea educației naționale nr.1/2011 are următorul conținut: (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ Religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constutuțional de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii. (2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul monor, elevul poate să nu frecventeze orele de Religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele religioase recunoscute oficial de stat.

În motivarea Deciziei Curții Constituționale se afirmă dreptul părinților de a asigura educația copiilor lor minori potrivit propriilor convingeri (paragr. 19), precum și obligația Statului român, neutru și imparțial (paragr. 22), de a asigura predarea Religiei șși de a include această disciplină în planul cadru de învățământ (paragr. 16). Școala trebuie să fie descrisă pentru idei și valori religioase, de aceea statului îi este interzis să adopte soluții legislative care pot fi interpretate ca fiind lipsite de respect față de convingerile religioase sau filosofice ale părinților (paragr. 20-21). Pe de altă parte, Curtea Constituțională a României consideră că libertatea conștiinței și religiei în domeniul învățământului religios trebuie să aibă întodeauna un sens pozitiv – persoana alege să studieze religia, iar nu un sens negativ – persoana alege să nu studieze religia (paragr. 19).

Menționăm că prezența disciplinei Religie în învățământul preuniversitar românesc este în conformitate cu: prevederile art. 32, alin. (7) din Constituția României (Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege); prevederile art. 32, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor (În învățământul de stat și particular, predarea Religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute). În contextul legislativ european, în mai multe țări ale Uniunii Europene, este asumată o perspectivă similară cu cea precizată în art. 18 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (disciplină obligatorie, predată confesional): Austria, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Malta.

Pentru modificarea art. 18, alin. (2), în sensul celor stabilite prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 669 din 12 Noiembrie 2014, Patriarhia Română propune ca înscrierea la disciplina Religie să se facă la începutul școlarizării, pentru toată perioada acesteia, de către elevul major ori părintele sau tutorele legal instituit pentru elevul monor, care va semna o cerere-tip de înscriere a elevului pentru frecventarea orelor de Religie pe toată durata școlarizării. O eventuală retragere a elevului de la orele de Religie sau o reânscriere a celor care au renunțat pe parcursul școlarizării se va face tot prin cerere scrisă, la începutul anului calendaristic, pentru anii școlari următori. Școala are obligația să creeze condițiile necesare pentru ca elevul major, părintele sau tutorele legal instituit să-și poată exercita aceste drepturi.

Pentru susținerea acestei propuneri legislative aducem următoarele argumente:
1. Propunerea este în concordanță cu prevederile art. 29 și ale art. 32 din Constituția României, asigurând deopotrivă libertatea de conștiință și dreptul la învățătură.
2. Asigurarea continuității studiului Religiei pe parcursul unui întreg ciclu școlar respectă principiul didactic al învățării sistematice și coerente.
3. Valabilitatea cererii-tip pe toată durata școlarității asigură încadrarea personalului didactic pe catedre de Religie în unități de învățământ preuniversitar, potrivit prevederilor legale în vigoare (în prezent sunt aproximativ 6800 profesori de Religie, dintre care 4266 sunt titulari; majoritatea – 5445 de profesori de Religie – au obținut grade didactice).
4. Pentru înscrierea elevilor la orele de Religie sunt necesare măsuri administrative facile atât pentru părinții elevilor, cât și pentru conducerile unităților de învățământ preuniversitar.
5. Disciplina școlară Religie propune, nu impune, valori spirituale și morale ce stau la baza culturii europene și naționale, valori la care elevii trebuie să aibă acces în mod real, deoarece au un rol formativ deosebit, demonstrat și de studiile educaționale și sociologice în domeniu.

Prin urmare, vă rugăm să susțineți propunerea Patriarhiei Române pentru modificarea art. 18, alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în urma Deciziei Curții Constituționale a României nr. 669 din 12 Noiembrie 2014.

Cristian Pascu