23 aprilie – Sf. Mare Mucenic Gheorghe
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (greacă Άγιος Γεώργιος; Ágios Geó̱rgios) sau George; versiuni: Georgiu, Georz, Giurgiu, Iorgu; din greacă Gheorghios «agricultor»; c. 275/280 – d. 23 aprilie 303) este un sfânt martir, pomenit de aproape toate Bisericile tradiționale, de obicei pe data de 23 aprilie.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând niciun document al epocii, care să conțină date despre viața sa. Ceea ce se știe despre el a fost scris ulterior.
S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și nega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
În “cultura” noastră de bancuri (o cultură care se dovedeşte a fi foarte productivă, obişnuiţi fiind să facem băşcălie de tot ce ne iese în cale!), nu ştiu cum se face că multe bancuri (mai puţin cele care sunt cu Ion sau Bulă) sunt cu Gheorghe. Aceasta după cum şi în varianta feminină nu sunt cu Alinuţa, sunt cu Maria. Însă pentru noi, creştinii, aceste nume – Gheorghe, Ion, Maria – au o semnificaţie aparte. Fiecare om trebuie să fie însoţit de sentimente înalte atunci când le rosteşte. Sunt nume de mari oameni sfinţi.
A fi Gheorghe este o cinste (în pofida a ceea ce spun bancurile sau mentalităţile împământenite prin abuzul “exclamaţiilor” cu iz peiorativ de genul: “Eşti Gheorghe!”). Să fii Gheorghe înseamnă să ai mereu curajul celui care ştie că niciodată nu este părăsit de Dumnezeu în încercare. Să te numeşti Gheorghe trebuie să fie un imbold spre lucruri măreţe, spre victorii, spre altruism, căci porţi numele celui despre care cântă Biserica: “Ca un apărător al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” (Troparul Sfântului Gheorghe).
Să înălţăm un gând special de rugăciune pentru cei care poartă numele marelui mucenic. Prin mijlocirea sfântului Gheorghe să primească de la Dumnezeu puterea de a lupta neobosiţi împotriva răului şi de a ieşi mereu învingători. Daruri duhovniceşti şi putere pentru toţi sărbătoriţii!
Fii şi tu Gheorghe! Luptă cu răul! În fond toată istoria vieţii şi a martiriului său se poate reduce la un adevăr esenţial: binele iese întotdeauna învingător! Nu trebuie să ne temem sau să ne lăsăm înşelaţi de victoria aparentă a răului. Binele triumfă. Hristos domneşte pentru totdeauna ca Învingător al răului, al păcatului şi al morţii.
