Corectitudinea politică
Corectitudinea politică cere să înlocuim formulele care reprezintă urări de Crăciun, cu alte formule, mai generale, gen „sărbători de iarnă”, care nu deranjează pe nimeni și poate fi acceptat de toți. Nouă românilor asta ne amintește de dictatura comunistă de dinainte de 1989, de spectacolele grotești de atunci, de urările tovărășești ale oamenilor muncii către „cel mai iubit fiu al poporului”. Sau mai bine ar fi să nu se mai menționeze nimic, doar toate zilele seamănă una cu alta, de ce să mai avem sărbători care să spargă monotonia timpului zilnic?Vorbirea prea liberă e iarăși o problemă, căci nu se știe pe cine poți să lezezi. Astfel, avem musulmani, negri, atei, femei, homosexuali, agnostici, persoane cu deficiențe (că nu mai ai voie să spui persoană cu handicap), mame singure, tot felul de minorități etnice sau sexuale, oameni ca toți oamenii, care nu cer neapărat ceva special, dar în numele cărora se exprimă niște ideologi ai corectitiudinii politice, care analizează discursurile din spațiul public ca să vadă dacă pot socoti vreun cuvânt al tău drept o jignire, o discriminare. Pentru a pune toate aceste minorități în centru, limba se schimbă după modelul orwellian binecunoscut, și trebuie să ai mare grijă, când rostești ceva, să nu deranjezi vreuna din aceste categorii. Lucrul este aproape imposibil, căci dacă îi urezi cuiva să aibă un „Crăciun cu pace în familie”, și ce poate fi mai firesc de atât, ai deranjat ateii, agnosticii, musulmanii, budiștii, precum și alte persoane care, din cauza unor traume din copilărie, nu suportă creștinismul. Așa că mai bine te abții, ca să nu ai de-a face cu extrem de vigilenta poliție a gândirii.
Aceste perspective nu sunt atât de îndepărtate cum ar părea unora la prima vedere. Sunt destui factori care pot concura la realizarea lor, inclusiv pe meleagurile noastre, care par încă mult mai binevoitoare cu credincioșii. Deja avem și noi apologeții corectitudinii politice, feministe, luptători pentru drepturile minorităților de gay și de lesbiene. Toți aceștia au în comun considerarea tradiției, ortodoxiei în special, ca cel mai mare obstacol în calea realizării proiectului lor „emancipator”. Milițenii gândirii reprezintă, în mintea lor, progresul care luptă cu forțele retrograde grupate în jurul Bisericii așa cum, în urmă cu doar câțiva zeci de ani, comuniștii luptau cu vechile rămășițe ale orânduirii burgheze. Dar lupta lor continuă. Sunt gata ca stări de fapt, care în Occident s-au format pe parcursul a zeci de ani, să fie importate și impuse aici rapid. Nu degeaba suntem noi, românii, specialiști în arderea etapelor.
În acest moment nu este posibil să fie eliminate referințele la Crăciun din spațiul public, dar sunt destui gata să o facă în cel mai scurt timp. De ce ar fi totuși bine să le păstrăm, de ce noi, creștinii, să ne încăpățânăm să afirmăm niște chestii care nasc conflict, în loc să ne sărbătorim, în pace și liniște, în casele noastre, Nașterea Domnului, precum și toate celelalte sărbători religioase? Tot ce susține corectitudinea politică e un fals, o modalitate de a ține omaneii departe de tradiție și de credință.Ceea ce susținem noi este adevărul, iar adevărul se cere mărturisit. Hristos și-a trimis ucenicii să ducă Vestea cea Bună în toată lumea, nu să stea închiși în casă, cu frică. „Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor” (Matei 5, 16).
Paul Curcă
