Când…

Când toată lumea în jurul tău e altfel
Când îţi aminteşti lucruri de care toţi uită
Când îţi pasă de lucruri de care nimănui nu-i mai pasă
Când te încăpăţânezi să crezi în ceea ce nu mai vede nimeni
Când plângi, în timp ce alţii râd
Când tu zâmbeşti tainic, pentru că vezi ceea ce nu văd toţi cei care plâng
Când nu spui nimănui ceea ce vrea să audă, ci numai ce îţi dictează sufletul
Când trăieşti pe calea ta, oricât de greu ţi-ar fi… Căci pari a merge invers faţă de toţi ceilalţi, care trec şi calcă totul în picioare…
Când vorbeşti totuşi în versuri, deşi toată lumea gândeşte în cifre
Când iubeşti totuşi în cântec, deşi toţi în jur se pierd în calcul
Când poţi să mori fără ezitare, pentru o idee, când toţi din jur îşi vând vieţile pentru o ciorbă
Când lupţi pentru, deşi toată lumea luptă împotrivă
Când începi să savurezi lupta, de-abia când toţi din jur au renunţat
Când renunţi cu uşurinţă, la ceea ce toţi ceilalţi ar ucide ca să aibă
Când nu renunţi, deşi toţi cei din jur au renunţat. Şi te-au descurajat.
Când trăieşti pentru Frumos, deşi toţi ceilalţi văd Urâtul
Când crezi în iertare, deşi cei din jur trăiesc pentru răzbunare
Când te conjugi cu verbul „a fi”, când toţi în jur aleg pe „a avea”
Când poţi avea totul, dar decizi să dăruieşti totul
Când crezi încă în rugăciune, când cei din jur nu mai au niciun scrupul
Când crezi încă în Iubire, când ceilalţi cred în compromis…
Când eşti nebun, deşi toată lumea e cuminte
Şi eşti bun, deşi toată lumea e rea
Când crezi încă în stil, în clasă şi în nobleţe, deşi toată lumea crede în modă
Când te uiţi doar la esenţe, deşi toţi se opresc la suprafeţe
Când crezi în calea grea, deşi ceilalţi caută scurtături
Când te jertfeşti, deşi toată lumea în jur „se descurcă”
Când cauţi în cei din jur binele, chiar dacă ceilalţi văd doar răul
Când întinzi mâna să mângâi, să alini şi să ridici, atunci când ceilalţi dau cu pietre
Când te legi de catarg, deşi toţi cei din jur aleargă după sirene mincinoase
Când crezi încă în schimbare, deşi toată lumea s-a resemnat
Şi începi chiar cu tine..
….
Să rămâi acelaşi
În condiţiile astea
Poate fi numit uneori Nebunie…

Cel mai des
E numit nebunie.
Însă, trebuie să recunoaştem
Că merită toată aprecierea din lume
‒ Măcar pentru tărie
‒ Măcar pentru consecvenţă
‒ Măcar pentru curaj
Omul care rămâne acelaşi,
Deşi toată lumea din jur e altfel…
Omul care e altfel,
Când toţi ceilalţi sunt la fel…

Dacă vedeţi vreunul, spuneţi-mi şi mie
Aş vrea să stau mai mult pe lângă el…
Oamenii aceştia, care au curajul de a rămâne aceiaşi, deşi toţi din jur sunt altfel,
Pot schimba o lume…

„Floarea din asfalt” – Alexandra Svet