După 46 de ani – The Gay Manifesto of 1971

In 1848 Karl Marx a publicat Manifestul Comunist, pledând pentru comunism si un stat comunist. Dupa 69 de ani, in 1917, primul sistem politic comunist cunoscut lumii a fost instaurat in Uniunea Sovietica. A fost cel mai crunt sistem politic cunoscut istoriei, a dainuit cu putin peste 70 de ani si in cursul existentei lui a cauzat moartea a zeci de milioane de oameni inocenti – cel mai atroce genocid cunoscut istoriei. A promis raiul, dar a institutionalizat infernul.

In 1925 si 1926, Adolf Hitler a publicat Mein Kampf, militind pentru un sistem politic national socialist fondat pe ideile lui Friedrich Nietzsche si superioritatea rasei germane. În 1933, primul sistem politic national socialist cunoscut istoriei a fost instaurat in Germania Nazista. La fel ca Stalin, Hitler a promis al Treilea Reich, un rai pe pamint, dar, tot la fel ca Stalin, a dat omenirii un alt infern. Intre 1939 si 1945 nazismul german a cauzat cel mai mare conflict militar cunoscut istoriei, pe parcursul caruia au murit zeci de milioane de oameni nevinovati.

The Gay Manifesto (1971)

Mai putin cunoscut noua si, de fapt, intregii lumi, este ca in 1971 homosexualii britanici au lansat Manifestul Gay, The Gay Manifesto of 1971, revizuit in 1978. Nu l-am analizat niciodata pina acum. E vremea sa o facem, pentru ca, asemenea Manifestului Comunist din 1848 si a lui Mein Kampf, Manifestul Gay a intors lumea pe dos, a produs o rasturnare a valorilor nemaicunoscuta in istorie si deja a produs milioane de victime inocente. Victimizarea continua, cu ajutorul institutiilor de stat si internationale. Paralelele intre cele trei Manifeste sunt evidente si greu de ignorat. Fiecare a promis o societate noua, o realitate istorica noua, radical diferita de cea cu care fiintele umane erau obisnuite si in care s-au nascut. Una care i-a facut pe oameni curiosi, interesati, increzatori ca tot ceea ce le-a fost promis va produce modificari sociale, politice si economice pozitive si le va inbunatati viata. Comunistii au vazut in proprietatea privata radacina tuturor relelor si in abolirea ei prescriptia pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care societatea s-a confruntat vreme de mii de ani. Ajunsi la putere, comunistii au abolit proprietatea privata, cauzind un haos economic nemaintilnit pina atunci in istorie. Nazistii au vazut rasele „inferioare” din aceasi perspectiva: radacina tuturor relelor cunoscute istoriei, iar eliminarea lor, reteta pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care arienii se confruntau.

Homosexualii au detinut si inca detin aceasi perspectiva, una care e evidenta din primele rinduri ale Manifestului pe care il studiem cu amanuntul mai jos. Dupa cum veti vedea, pentru homosexuali, familia binara alcatuita din barbat, femeie si copii, bazata pe relatii de monogamie si heteronormativitate, e radacina tuturor relelor cunoscute istoriei. Reteta pentru rezolvarea acestor probleme e aceeasi: eliminarea familiei, a heteronormativitatii si a monogamiei.

Frapeaza, de asemenea, o alta paralela intre cele trei Manifeste: indiferenta noastra, a oamenilor decenti si cu bun simt fata de ideile radicale semanate cu zeci de ani inainte de instaurarea regimurilor promise. Majoritatea cetatenilor au ignorat Manifestul Comunist, Mein Kampf, si Manifestul Gay din 1971, zimbind si zicindu-si ca ceea ce au citit ori auzit sunt niste idei bizare, dar trecatoare si fara consecinte. Asemenea unei dureri de cap. Niste idei care nu vor fi niciodata puse in aplicare. Dar s-au inselat. Din fericire pentru occidentali, Manifestul Comunist a facuta ravagii doar in Estul Europei, ei fiind scutiti de cruzimea sistemului comunist. Nazismul, insa, a afectat atit occidentalii, cit si europenii de est. Iar revolutia sexuala, avind ca varf de lance miscarea homosexuala, face ravagii de citeva decenii mai mult in Occident ca in Europa de Est. Ironic, comunismul ne-a protejat de revolutia sexuala, care e inca relativ recenta in Europa de Est si in Romania.

Nu putem ignora nici perioada relativ scurta de timp intre plantarea ideilor radicale din cele trei Manifeste si consecintele lor. Daca a luat comunismului 69 de ani pentru a-si atinge scopul, lui Hitler i-a luat doar 12 ani, iar revolutiei homosexuale mai putin de 30 de ani. Nici numarul vast al victimelor nu poate fi trecut cu vederea ori exagerat. La fel ca si comunismul si nazismul, revolutia sexuala si homosexuala a facut milioane de victime. Cine sunt victimele revolutiei sexuale? Lista e lunga si ne include si pe noi: victimele divortului (parintii, copiii, nepotii); cei care vizualizeaza ori sunt dependenti de pornografie (in cifre de probabil miliarde de oameni); femeile care au facut ori fac avort; copiii nenascuti ucisi in avort; persoanele dependente de sex; copiii nascuti din surogat care nu isi cunosc mama ori tata; cei care comercializeaza (adica cumpara ori vind) material genetic masculin ori feminin; mamele purtatoare si femeile care sunt folosite pentru a aduce pe lume copii prin surogat; copiii adoptati de homosexuali; ori copiii crescuti de cupluri de acelasi sex.

Usurinta cu care factorii mediatici, politici si legislativi au imbratisat ideile celor trei Manifeste nu poate sa ne scape nici ea din vedere. Manifestul Comunist, Mein Kampf si Manifestul Gay si-au gasit adepti numerosi si vociferi intr-un timp relativ scurt. Intelectualii, jurnalistii, politicienii, legiutorii, judecatorii, avocatii si chiar unii factori religiosi au sprijinit si promovat aceste idei toxice fara a se gandi la consecintele lor la fel de toxice.

Ce e Manifestul Gay din 1971?

In 1971 a fost publicat la Londra The Gay Manifesto („Manifestul Gay”) de catre un grup de homosexuali britanici care la vremea aceea se identificau sub numele de Gay Liberation Front („Frontul de Eliberare Gay”). Manifestul Gay a fost revizuit in 1978 si are zece (10) pagini. Ce uimeste privind acest Manifest este ca, fara exceptie, toate ideile si obiectivele  enuntate in el au fost puse in actiune, transformate in realitate, ori sunt pe cale de a fi transformate in realitate, in Europa Occidentala, America de Nord si, intr-un numar tot mai mare, in multe tari ale lumii. Ultima victima care a capitulat Manifestului Gay a fost Germania, care pe 30 iunie 2017 a legalizat casatoriile homosexuale. Manifestul Gay e similar cu Manifestul Comunist si Mein Kampf in mai multe privinte. El identifica un grup social specific, in cazul acesta homosexualii, care se autodefineste ca fiind victimizat de societate; cauzele nemultumirilor homosexualilor; institutiile sociale care ii asupresc; retetele specifice pentru eliminarea asupririi homosexualilor. Homosexualii se identifica in Manifestul lor ca fiind „furioşi” („angry”), la fel ca toate grupurile asuprite din trecut. Societatea heterosexuala, zic ei, ii trateaza ca si pe niste fiinte sub-umane si e vremea, adauga ei, sa se organizeze si sa actioneze pentru a-si dobindi libertatea.

Institutiile care asupresc homosexualii

Manifestul identifica institutii sociale specifice care in opinia lor ii asupresc. In primul rind e FAMILIA. Asuprirea homosexualilor incepe in familie, unde barbatul e „stapin”, sotia „sclava” barbatului, iar copiii „robi” ai barbatului. Prin natura ei, familia se impotriveste homosexualitatii si homosexualilor. („The very form of the family works against homosexuality”). Familia binara fondata pe relatia dintre sexele opuse ii face pe homosexuali sa se simta plini de rusine, vinovatie si falimentari. A doua institutie care asupreste homosexualii este SCOALA, deoarece ea promoveza (ori promova la vremea aceea) moralitatea sexualitatii in familie si casatorie, intre un barbat si o femeie casatoriti, bazata pe doctrinele crestinismului. Sistemul educativ era vazut la vremea aceea ca o extensie a moralitatii crestine („an extension of Christian morality”). A treia institutie care asuprea homosexualii era BISERICA. Invataturile crestine privind sexualitatea si familia erau vazute ca fiind demodate, arhaice si irationale. („Christianity’s archaic and irrational teachings support the family and marriage as the only permitted condition for sex”).

A patra institutie care asuprea homosexualii era MASS-MEDIA. Mass-media era atacata pentru ca, in opinia homosexualilor, promova o imagine nagativa si incorecta privind homosexualii – pedofili, monstri, degenerati si apara familia traditionala, promovind casatoria binara intre un barbat si o femeie. A cincea problema cu care homosexualii erau confruntati era VOCABULARUL. Vocabularul deceniilor trecute era atacat ca promovind „ideologia si moralitatea anti-homosexuala” („anti-homosexual morality and ideology”). Vocabularul era desemnat sa denigreze homosexualii si relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex. LOCUL DE MUNCA era ostil homosexualilor pentru ca atmosfera era dominata de atitudinile presupus homofobe ale colegilor de munca fata de angajatii homosexuali. Anumite functii in companiile prestigioase erau rezervate doar heterosexualilor, si in special barbatilor casatoriti cu copii, pentru a da impresia ca barbatii heterosexuali casătoriti sunt mai siguri de ei insisi, mai confidenti si mai capabili sa promoveze o imagine pozitiva a companiei decit barbatii homosexuali.

O alta institutie sociala care era vazuta ca asuprind homosexualii era SISTEMUL LEGAL. Plingerile majore ale homosexualilor britanici in 1971 erau legile care interziceau relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex sub 21 de ani, ori sa adopte copii. Erau preocupati si de faptul ca violenta impotriva homosexualilor nu are luata in serios de politie dar violenta la cuplurile heterosexuale era. Critici majore erau aduse si PSIHIATRIEI pentru ca la vremea aceea ea inca identifica homosexualitatea ca pe o boala psihica si inca recomanda terapie pentru reabilitarea inclinatiilor homosexuale, homosexualii pretinzind, dimpotriva, ca homosexualitatea e normala.

Remedii si modificari sociale

Manifestul Gay din 1971 recomanda masuri concrete pentru eliberarea homosexualilor. In primul rind, cerea „toleranta si egalitate” („tolerance and equality”) si ” o schimbare revolutionara in intreaga societate” („a revolutionary change in our whole society”). Schimbarea trebuia sa inceapa cu „FAMILIA PATRIARHALA”. Toate problemele cu care se confrunta homosexualii, afirma in repetate rinduri Manifestul Gay, au ca si cauza principala familia patriarhala (cauza nenorocirilor „is rooted in our society’s most basic institution – the Patriarchal Family”). Homosexualii afirma ca, la fel ca toti membrii societatii, ei au fost socializati, impotriva vointei lor, sa gandeasca ca familia este sursa fericirii si implinirii personale. In aceste invataturi erau indoctrinati copiii de la o varsta frageda, ceea ce face aproape imposibil sa schimbi atitudinile lor si ale parintilor lor fata de homosexuali si homosexualitate. Aceste invataturi sunt nu doar eronate, dar si greu de schimbat pentru ca isi au originea in Biblie si doctrinele crestine. Sunt eronate pentru ca, in afara diferentelor biologice, nu exista nicio diferenta intre barbati si femei („… there are no proven systematic differences between male and female, apart from the obvious biologic ones”) si nu ne nastem ca barbati ori femei, ci suntem socializati sa devenim barbati si femei („all differences of temperament, aptitudes and so on, are the result of upbringing and social pressure. They are not inborn”). Intreaga societate e construita pe familia patriarhala, iar religia, cultura, literatura si arta fortifica familia patriarhala cu toate aspectele si consecintele ei toxice. („Our entire society is built around the patriarchal family and its enshrinment of these masculine and feminine roles. Religion, polular morality, art, literature and sport reinforce these stereotypes”).

Cum e usor de inteles, abolirea asupririi homosexualilor implica reformarea radicala a familiei patriarhale. Dar reformele nu sunt suficiente. Atita timp cit familia patriarhala exista, copiii crescuti in ele vor invata si detine atitudini impotrivitoare si ostile homosexualilor. Care, deci, e solutia finala? Abolirea familiei ca institutie. Manifestul Gay e direct, clar si agresiv privind acest obiectiv: „We must aim at the abolition of the family, so that the sexist, male supremacist system can no longer be nurtured there”. („Trebuie sa tintim spre abolirea familiei, pentru ca sistemul sexist al barbatului suprem sa nu mai poata fi perpetuat”).

Abolirea familiei e un imperativ imediat care, in opinia autorilor Manifestului, poate lua citiva ani ori citeva decenii. Ce pasi concreti trebuie facuti pentru abolirea ei? In primul se impune abolirea monogamiei obligatorii. Monogamia, zice Manifestul, e o doctrina impusa tuturor membrilor societatii. Homosexualii nu pot fi monogami prin natura sexualitatii lor si de aceea ei isi traiesc viata in afara familiei si casatoriei traditionale. Monogamia e o forma de asuprire a femeii de catre sotul ei. In virtutea monogamiei, femeia si copiii ei devin proprietatea barbatului. („Monogamy is usually based on ownership – the woman sells her services to the man in return for security for herself and her children – and is entirely bound up in the man’s idea of property. Furthermore, in our society the monogamous couple with or without childern, is an isolated, shut-in, up-tight unit, suspicious of and hostile to outsiders”) Monogamia sufoca homosexualii, le cauzeaza dependente nevrotice si infidelitate. Abolirea monogamiei implica abolirea rolurilor sexuale in care barbatii si femeile sunt socializati din copilarie.

Inca din 1971 homosexualii si-au cautat aliati pentru dobindirea obiectivelor lor. Un aliat natural pe care l-au aflat, care si el la rindul lui cere abolirea casatoriei si a familiei, e miscarea feminista si miscarea de eliberare a femeilor, in voga in Europa Occidentala si America de Nord in anii 60 si 70. In final, Manifestul Gay isi reenunta obiectivele fundamentale: abolirea familiei, casatoriei si monogamiei; eliminarea discriminarii impotriva homosexualilor la locul de munca; promovarea notiunii ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex sunt normale („perfectly valid”); reformarea educatiei sexuale in scoli cu scopul de a normaliza homosexualitatea; reformarea psihiatriei cu scopul de a declara homosexualitatea o varianta normala a sexualitatii umane; reducerea varstei legale pentru intretinerea relatilor sexuale intre persoane de acelasi sex.

Situatia actuala

E usor de observat ca obiectivele Manifestului Gay din 1971 au fost atinse in mare parte si ca este doar o chestiune de timp pina cind ele vor fi atinse in intregime acolo unde factorii mediatici, politici, publicul, oamenii de buna credinta si liderii religiosi vor imbratisa si vor continua sa promoveze aceste obiective fara discernamint ori fara a lua in considerare consecintele. Pentru tarile si societatile care se opun si vor continua sa se opuna acestor obiective fara rost si daunatoare, insa, exista nadejde. Cei care cititi indeaproape comentariile noastre saptaminale (marti si joi) stiti unde si cum aceste obiective au fost atinse. In Occident nu exista niciun aspect social, politic, educational, literar, mediatic, ori chiar de natura religioasa care sa nu fi fost afectat de Manifestul Gay din 1971. Mass media occidentala a adoptat, fara exceptie,  toate ideile enuntate in Manifest. Le promoveaza zilnic. Politicienii au facut la fel. Legiuitorii, si ei. In 1989 Danemarca a devenit primul stat din lume care a legalizat parteneriatele civile homosexuale. La scurt timp dupa acceea s-a produs avalansa bine cunoscuta noua tuturor. Privind casatoriile homosexuale, gheaţa a fost sparta in 2002 cind un tribunal din Ontario, Canada, a decretat un drept la casatorii homosexuale. A urmat Tribunalul Suprem din Massachusetts care a spart gheaţa in SUA in 2003, apoi Spania in 2004, cind casatoriile homosexuale au fost legalizate pentru prima data intr-o tara europeana. Avalansa continua. Parlamentul European a adoptat si el Manifestul Gay, fiecare rezolutie privind aspecte sociale ale Uniunii Europene continind paragrafe peste paragrafe care plagiaza ideile Manifestului Gay din 1971. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a facut la fel. CEDO dovedeste o obsesie deosebita cu drepturile homosexualilor in detrimentul drepturilor celorlalti cetateni ai Consiliului Europei, printre ele drepturile parentale, libertatea de constiinta, libertatea religioasa si libertatea cuvantului.

La nivel international, Manifestul Gay a fost incorporat in rezolutiile adoptate de Adunarea Generala a Natiunilor Unite si in programele de asistenta economica si sociala finantate de ONU. La fel la nivel regional, cum ar fi Curtea Americana a Drepturilor Omului.

Confuzia sexuala este si ea o realitate. Revolutia trangenderista e in toi. Institutionalizarea revolutiei sexuale continua. Abolirea diferentelor dintre barbati si femei si sexe e promovata de ideologia de gen care a devenit una din doctrinele favorite ale secularismului. Ideologia de gen e promovata de institutiile europene, sistemele de educatie europene, mass media si tribunale.

Romania

Si in Romania situatia incepe sa se clarifice si liniile incep sa fie trasate tot mai clar. Calul Troian care promoveaza agenda homosexuala in Romania e Uniunea Salvati Romania formata din tineri care probabil ca nici nu s-au nascut inainte de 1971 cind Manifestul Gay a fost enuntat prima data. Stabilirea, ca dogma de partid, ca USR se impotriveste protejarii casatoriei naturale in Constitutia Romaniei, e un act extrem care dovedeste lipsa de discernamint si o imitatie  slugarnica, dar ieftina, a obiectivelor Manifestului Gay din 1971. USR si alti politicieni romani care inca sunt indecisi privind Articolul 48 ar trebui sa se familiarizeze nu doar cu continutul Manifestului dar mai ales cu ce s-a petrecut in Europa din 1971 incoace in materie de sexualitate si familie. Casatoria si familia sunt dispretuite, iar monogamia denigrata. Doar pentru ca ele ofenseaza homosexualii. Acesti politicieni ar trebui sa invete din lectia lui Merkel, laşul Cancelar al Germaniei care si-a sacrificat convingerile religioase si personale pentru un castig politic. Fiica de pastor luteran, pina luna trecuta Merkel a fost consistenta in opozitia ei fata de casatoriile homosexuale, afirmind, public, totdeauna cind a avut ocazia, despre casatoriile homosexuale ca ele vatama copiii. Am afirmat si noi acelasi lucru – din 2006 incoace. Anual si periodic am difuzat in Romania materiale si studii bine documentate privind impactul nociv al casatoriilor homosexuale asupra copiilor. Ce rost are atunci sa institutionalizezi institutii care dauneaza copiilor? Doar o societate care si-a pierdut ratiunea poate sa faca asa ceva.

In 1948 societatea globala a adoptat, in unanimitate,  Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Articolul 16 afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. …Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Dupa doar 23 de ani, in 1971, un grup minuscul de homosexuali britanici a afirmat contrariul, iar de atunci batalia pentru familie si casatorie se desfasoara sub ochii nostri. Vrem nu vrem, suntem si noi, romanii, antrenati in aceasta batalie.

Sursa: rgnpress.ro