Mulțumirea ca medicament

„Recunoștința ne descoperă plinătatea vieții; întoarce respingerea în acceptare, haosul în ordine, confuzia în claritate. Preschimbă problemele în daruri, căderile în reușite și greșelile în evenimente importante ale vieții noastre. Recunoștința dă sens trecutului nostru, ne aduce în ziua de azi și ne dă o viziune pentru ziua de mâine. Recunoștința îndreaptă lucrurile”, spune Melody Beattie, autoarea unor best–seller-uri despre dependențe și codependențe, care a văzut rolul uriaș al recunoștinței în propria ei eliberare dintr-o viață plină de eșecuri. „Mulțumește-I lui Dumnezeu, mulțumește-i vieții pentru oricine și orice ți-a trimis în cale. Nu există nici o situație prea măruntă sau prea importantă care să nu intre sub puterea recunoștinței. Putem începe cu ceea ce suntem sau avem astăzi”.   

Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când practicăm în mod autentic și sincer recunoștința? Dacă ne exprimăm recunoștința pentru lucrurile bune din viața noastră sau îi mulțumim cuiva pentru un ajutor dat sau, mai mult, dacă mulțumim pentru marele dar al existenței, circuitele neuronale din creierul nostru eliberează dopamină. Iar dopamina ne face să ne simțim bine, așa că o să vrem mai mult. Declanșează emoții pozitive, ne insuflă optimism și ne face mai joviali și mai prietenoși. Stimulează comportamentele prosociale și, nu în ultimul rând, motivația în atingerea obiectivelor, indiferent dacă este vorba de obiective personale, sociale sau profesionale. De asemenea, atunci când reflectăm sau scriem despre aspectele pozitive din viața noastră, creierul nostru (cortexul cingular anterior) elimină serotonină, care ne îmbunătățește starea de spirit, voința și motivația.  

Recunoștința este benefică pe multe planuri, contribuind esențial la ceea ce, în termeni generici, numim fericire. Potrivit studiilor, în plan emoțional, oamenii recunoscători sunt mai optimiști, mai relaxați, mai rezistenți la stres, mai puțin invidioși, au multe amintiri frumoase. Pe planul personalității, sunt mai puțin materialiști, mai puțin egoiști, au o stimă de sine ridicată și sunt mai spirituali. Social vorbind, sunt mai prietenoși, întrețin relații mai profunde și au căsnicii fericite. În plan profesional, își ating scopurile, colaborează mai bine, iau decizii bune, sunt mai productivi și mai organizați1. 

Dincolo însă de multele beneficii emoționale, sociale, spirituale și profesionale, recunoștința se dovedește a avea beneficii uimitoare asupra sănătății noastre fizice. Capacitatea de a fi recunoscător are un impact pozitiv asupra creierului și a întregului organism, așa cum demonstrează ceea ce astăzi poartă numele de „neuroștiința recunoștinței”. Așadar, este esențial să „practicăm” regulat și conștient recunoștința. După cum exercițiile fizice sunt utile pentru întregul corp, la fel este și recunoștința. Cu cât un om este mai recunoscător, în sens profund și autentic, cu atât este mai probabil să se bucure de o sănătate fizică și psihică mai bună2 ‒ și, în definitiv, să trăiască mai mult.  

Recunoștința  și sănătatea psihică  

Un studiu despre efectele recunoștinței asupra sănătății psihice3 a constatat că participanții care și-au manifestat recunoștința față de cei care i-au ajutat în viață au experimentat o reducere cu 35% a simptomelor depresive vreme de câteva săptămâni, în timp ce, pentru un alt grup, care ținea un jurnal al recunoștinței, a fost raportată o reducere similară a simptomelor depresive pe durata cât au ținut jurnalul respectiv. Această descoperire sugerează că gesturile sistematice de recunoștință pot constitui un „supliment” eficient în tratarea depresiei, un adevărat antidepresiv. 

În sprijinul acestor constatări vine și un studiu realizat de Keyong și colab. în 20174, potrivit căruia recunoștința reglează emoțiile și stimulează activitatea cerebrală legată de motivație. Efectele gesturilor de recunoștință au fost observate prin analizarea unor imagini realizate prin rezonanță magnetică nucleară în momentele când subiecții se odihneau, în urma cărora s-a constatat că persoanele recunoscătoare au o mai mare capacitate de a-și regla emoțiile, de a se concentra pe un anume tip de emoții și de a evalua o situație într-o lumină pozitivă. Mai exact, s-a descoperit că recunoștința influențează pozitiv activitatea amigdalei ‒ o structură cerebrală în formă de migdală localizată în zona centrală a lobilor temporali, care se ocupă cu procesarea emoțiilor și amintirilor (anxietate, agresiune, condiționarea fricii; memoria emoțională și cogniția socială). 

Un alt efect pozitiv al recunoștinței în planul sănătății psihice este stimularea motivației, potrivit aceluiași studiu al lui Kyeong și colab. De data aceasta a fost monitorizată activitatea nucleului accumbens, care este responsabil cu procesarea cognitivă a motivației (recompensă și adicție). S-a constatat că practicarea regulată a recunoștinței are un impact foarte bun asupra nucleului accumbens, care este disfuncțional la persoanele cu depresie majoră și dependențe. Acesta este motivul pentru care recunoștința poate juca un rol–cheie în recuperarea din depresie, dar și din orice fel de dependențe, stimulând motivația. Recunoștința permite dezvoltarea punctelor forte și a altor resurse personale care pot susține revenirea la o viață mai sănătoasă.  

Recunoștința și  sănătatea inimii  

Pacienții cu hipertensiune care „își numără binecuvântările” cel puțin o dată pe săptămână au experimentat o scădere semnificativă a tensiunii arteriale, ceea ce a condus la o mai bună stare generală de sănătate5, 6. În același studiu realizat de Kyeong și colab.7, un grup de participanți a fost rugat să se gândească la mama și la cât de mult o iubesc și o prețuiesc, în timp ce un alt grup a trebuit să se concentreze asupra unor întâmplări sau persoane care i-au iritat. În primul caz, ritmul cardiac a scăzut semnificativ, în timp ce în celălalt s-a înregistrat o creștere. Comparând „grupul recunoștinței” cu „grupul resentimentelor”, cercetătorii au concluzionat că „actele de recunoștință reglează ritmurile cardiace”. Relația științifică dintre ritmul cardiac și recunoștință se poate datora efectului asupra sistemului parasimpatic, responsabil cu încetinirea ritmului cardiac și reglarea digestiei, în timp ce resentimentele activează sistemul simpatic, responsabil cu stresul, ceea ce va determina intensificarea ritmului cardiac, a vigilenței și a trimiterii sângelui către mușchi.  

Din acest motiv, recunoștința poate ajuta în recuperarea din evenimente coronariene. Un studiu efectuat la Harvard Medical School și Massachusetts General Hospital a constatat că pacienții cu sindrom coronarian acut au cunoscut îmbunătățiri mai rapide ale calității vieții legate de sănătate și reduceri mai mari ale depresiei și anxietății, atunci când au abordat recuperarea cu recunoștință și optimism8.  

Recunoștința și  calitatea somnului  

Practicarea recunoștinței vreme de două săptămâni crește calitatea somnului, conducând la o stare sporită de bine9. Aceasta se întâmplă în primul rând pentru că oamenii recunoscători sunt mai puțin predispuși la gânduri negative și la îngrijorare, ci mai degrabă „produc” gânduri bune. Se pare că cognițiile negative, mai ales înainte de culcare, ne afectează somnul, în timp ce recunoștința reduce probabilitatea unor astfel de gânduri, protejând calitatea somnului. Cognițiile pozitive de dinainte de culcare au un efect benefic asupra somnului, iar recunoștința favorizează aceste gânduri pozitive care conduc la un somn de calitate.  

Faptul că o trăsătură psihologică pozitivă, anume recunoștința, are legătură cu un somn de calitate a fost pentru prima oară demonstrat într-un studiu publicat în 2008 de Wood și colaboratorii10. Așadar, dacă ai probleme de somn sau suferi de oboseală cronică, încearcă un exercițiu de recunoștință rapid înainte de culcare. Ar putea face diferența între o dimineață în care te scoli amețit și una în care ești în formă! 

(…)

Material realizat de Ana Gheorghiu 

Sursa: familiaortodoxa.ro