Ultimul motiv de razboi

In iarna anului 1949, parintele Arsenie Boca, spunea: „Se intrevede ca se vor lichida toate motivele de razboi intre oameni: motive economice, nationale, culturale, rasiale etc. Va mai ramane totusi unul: motivul lui Dumnezeu.”

Parintele Arsenie a spus acest lucru, cugetand la cuvintele Mantuitorului: „Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui” (Matei 10, 34-36). „Isi vor pune mainile pe voi si va vor prigoni, dandu-va in sinagogi si in temnite, ducandu-va la imparati si la dregatori, pentru numele Meu. Si veti fi dati si de parinti si de frati si de neamuri si de prieteni, si vor ucide dintre voi. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu” (Luca 21, 12-17)

Numai prin taierea si separarea celor rele de cele bune este cu putinta sa se uneasca cerul cu pamantul, adica pacea sa coboare pe pamant. Razboiul, insa, nu este o urmare a vointei lui Hristos, ci a vointei oamenilor. Hristos voieste ca toti oamenii sa se uneasca in credinta; dar, pentru ca se despart unii de altii, ia nastere razboiul.

Iisus Hristos, ultimul motiv de razboi

In pofida celor mediatizate, care sunt folosite mai ales pentru a manipula oamenii, lucrurile sunt tinute bine sub control de cei care conduc politic lumea. Intr-o lume a comertului, numai cei puternici vor rezista, iar intre ei se vor intelege, evitand conflictele de mare amploare. Interesele economice ale marilor popoare mai pot naste inca razboaie, insa interesele lor comune vor putea tine in frau lucrurile. Prin inlesnirea calatoriilor internationale si globalizare, constiinta apartenentei la propriul neam va fi din ce in ce mai slabita, iar neintelegerile dintre popoare vor disparea, fiecare popor avand cetateni in toate celelalte tari. Prin internet si mass-media, accesul la informatie va fi extins pana in cele mai greu accesibile si defavorizate locuri din lume, diferentele culturale incetand sa mai provoace conflicte.

Ultimul motiv de razboi, fara putinta de a fi ocolit, va ramane insa credinta in Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat si Om adevarat. Vedem cum oamenii se impart deja in doua tabere: unii cred si marturisesc faptul ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, adica Mantuitorul lumii, iar altii spun ca a fost un simplu om, cel mult un invatat mistic.

Intrupandu-se, Fiul lui Dumnezeu a taiat desavarsit intre virtute si pacat, intre lumina si intuneric, precum El Insusi a zis: „Nu socotiti ca pace am venit sa aduc pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie.” (Matei 10, 34). Talcuind acest cuvant, Sfantul Nicolae Velimirovici, spune: „Acesta sabie este mantuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu raul. Cel care cauta sa imbine cele potrivnice, neseparandu-le in viata lui, va porni razboi cu Dumnezeu.”

Precum lumina nu are nimic in comun cu intunericul, tot asa nu vor avea nimic in comun nici cei care se vor raporta diferit la persoana lui Iisus Hristos, unii marturisindu-L ca Mantuitor al lumii, iar altii socotindu-l ca pe un om de rand. Din aceasta raportare diferita la El, oamenii se vor avanta in cele mai mari razboaie, cei necredinciosi batjocorindu-i si persecutandu-i pana la moarte pe cei credinciosi.

Inca o data, Mantuitorul a spus: „Vi se pare ca am venit sa dau pace pe pamant? Va spun ca nu, ci dezbinare. Caci, de acum inainte, cinci dintr-o casa vor fi dezbinati: trei impotriva a doi si doi impotriva a trei. Dezbinati vor fi: tatal impotriva fiului si fiul impotriva tatalui, mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei, soacra impotriva nurorii sale si nora impotriva soacrei” (Luca 12, 51-53). Parintele Arsenie Boca, talcuind acest cuvant, a spus: „Nu va fi casa fara galceava, din cauza lui Iisus.”

Mai inainte de Rastignire, Iisus a mai spus: „Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie acum aprins!” (Luca 12, 49). Odata cu Pogorarea Duhului Sfant insa, acest foc a fost aprins vesnic, nimic nemaiputand sa il stinga. Mantuitorul a aruncat in lume focul care nu poate fi stins de nimeni, focul care aprinde inimile oamenilor cu o dragoste fara margini fata de Dumnezeu si de aproapele, focul care arde mandria si pacatele, nascand sfintenia.

Credinta in dumnezeirea lui Iisus Hristos si dragostea fata de Dumnezeu nu pot fi suportate de fiii intunericului, dand nastere astfel la multa ura impotriva lui Dumnezeu si a celor ce Il marturisesc pe El, precum El Insusi ne-a spus: „Veti fi urati de toti pentru numele Meu” (Luca 21, 17). Pentru acest lucru, Iisus Hristos poate fi considerat cel mai mare revolutionar din istoria omenirii.

Fiii luminii vor fi prigoniti pana la sfarsit de fiii intunericului, chiar fara ca cei dintai sa ii deranjeze cu ceva pe cei din urma. Cel pacatos il va ura intotdeuna pe cel drept, in care isi vede pacatele sale. Astfel, ceea ce ar fi trebuit sa duca la unirea tuturor, adica Evanghelia lui Iisus Hristos, va dezbina cel mai mult. Aceasta spune si parintele Arsenie Boca, zicand: „Ultimul ideal, capabil de unificarea oamenilor, va dovedi pe oameni incapabili de el. Cu cat oamenii isi vor pogora destinul lor din Cer, in pamant, cu atat mai mult se va cutremura pamantul sub ei: fiindca nu este pace decat de la pacea cu Dumnezeu. Un destin rasturnat antreneaza in rasturnare, antreneaza in revolutie totala, totul.”

Focul harului Duhului Sfant, care innoieste toate, nu se va stinge pana la sfarsit, lamurind sufletele, ca nimic necurat sa nu ramana in acestea. Astfel, fiii lui Dumnezeu, cunoscand Izvorul Vietii, vor avea pacea Lui cea statornica, indiferent de incercarile prin care vor trece, pe cand ceilalti, ignorand Adevarul si tanjind spre cele pamantesti, vor fi chinuiti neincetat de glasul constiintei, care ii va duce la Judecata.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro