Semnul Crucii
Faci semnul Crucii? Fă-l bine! Niciun gest stângaci (neîmplinit), grăbit, care să nu aibă rost şi înţeles. Deloc! Un semn de cruce, cu adevărat, liniştit, larg, de la frunte la piept, dintr-un umăr la celălalt umăr.
Simţi cum acest gest te cuprinde, te îmbrăţişează, te învăluie, te acoperă? Reculege-te în el; adună-ţi în acest semn toate gândurile, şi toată inima, şi toate simţurile. Vei simţi cât de mult el te pătrunde cu totul, trup şi suflet; cum el pune stăpânire pe tine, te umple de har, te sfinţeşte.
Pentru ce? El e semnul Totului, semnul Răscumpărării. Pe Cruce, Iisus a mântuit omenirea întreagă; prin ea a sfinţit pe toţi oamenii, până în cele mai adânci ale fiinţei lor.
Ne facem Cruce înainte de rugăciune, înăbuşă în noi zgomotele, şi ne face prielnici, şi ne pregăteşte, şi ne cuprinde în întregime: inima, închipuirea minţii (cugetul), voinţa. Facem semnul Crucii şi după rugăciune ca să rămână în noi harurile şi darurile duhovniceşti primite.
În ispitire, ca să ne întărească. În primejdie, ca să ne ocrotească. Pentru a binecuvânta, aşa, ca plinătatea vieţii dumnezeieşti să pătrundă sufletul, să vădească şi să sfinţească toate puterile lui.
Cugetă când faci semnul Crucii! Printre simboluri, niciunul nu este mai sfânt. Fă-o bine: încet, larg, cu atenţie. Ea va învălui astfel toată viaţa ta lăuntrică, şi din afară, gândurile şi voinţa, inima şi simţirea, totul. Ea îţi va întări viaţa, o va însemna, o va sfinţi prin puterea lui Hristos, în numele lui Dumnezeu celui în Trei Ipostasuri, Sfânta Treime.
Semnul Crucii pecetluieşte existenţa noastră cu pecetea dublei sale taine, întovărăşeşte toate lucrările de taină, de la cel al Botezului, în care cel chemat spre luminare este însemnat pe inimă şi pe frunte (aşa ca dragostea şi mintea lui să fie deschise către milostenie şi credinţă) până la acele mir-ungeri în formă de cruce, care se vor face pe orice bolnav sau muribund prin Taina Sfântului Maslu. Cu semnul crucii se binecuvintează şi se iartă, se dezleagă de păcate cel ce se pocăieşte în Taina Spovedaniei, se însemnează mirele cu mireasa, în Taina Cununiei; Taina Euharistiei nu se poate fără a fi însemnat pe Sfântul Agneţ semnul Crucii; prin el încep şi sfârşesc rugăciunile noastre. Sfânta Tradiţie a introdus acest sfânt semn. La Sfânta jertfă a Liturghiei care începe şi sfârşeşte prin semnul sfintei Cruci, în administrarea Sfintelor Taine, în binecuvântări, în tot cultul exterior, Biserica repetă fără încetare semnul Sfintei Cruci; aceasta ca să ne înveţe şi să ne convingă că nicio practică, nicio ceremonie nu se poate face cu rodnicie, nu poate aduce vreo urmare decât în virtutea morţii şi Învierii lui Iisus Hristos. Toate harurile lui Dumnezeu ne vin din pricina jertfei dumnezeiescului Mântuitor. Toate harurile se coboară de Sus, pentru şi prin Crucea Învierii Lui…
