3 septembrie, mutarea moastelor Sf. Nectarie
Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească. În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creştin bogat din insulă şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în 1885, o diplomă a Facultăţii de Teologie din capitala Greciei. Tot în 1885 Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzînd în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar partriarhal şi reprezentant al său la Cairo. Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, dispreţuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic. În 1904, la cererea mai multor călugăriţe, a ctitorit mănăstirea „Sfânta Treime” din insula Egina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Egina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an şi jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului. În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaştelor sale se face în ziua de 3 septembrie. Trupul Sfântului Nectarie rămas ca prin minune neatins vreme de 20 de ani, degajă o mireasmă cerească şi delicată. În 1953, când fu în sfârşit dispersat după legile naturii, se procedă la mutarea Moaştelor (3 septembrie) sale şi se constată atunci ca acelaşi parfum se degaja cu putere. De atunci nu a încetat să îşi bucure credincioşii care se apropiau de aceste preţioase rămăşite, dându-le încredinţarea ca Sfântul Nectarie a găsit calea către Dumnezeu, în casa Sfinţilor. La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie. Sfinte Nectarie, roagă-te pentru noi păcătoşii!
†††††
Apropiata veacului nostru, viata Sfantului aproape ca nu mai are nici un ascunzis. S-a nascut la 1846, in Silivria din Tracia Greciei. Se tragea dintr-o familie saraca, de oameni simpli, dar credinciosi. Stramtorat material, a intrat ucenic la un negustor de tutun, robotind toata ziua in haine ponosite si adeseori descult, pentru o portie de mancare si un acoperis deasupra capului. Ravnitor in credinta si cu o inocenta ingereasca, a inceput sa scrie pe bucatelele de hartie ce insoteau pungulitele de tutun cuvinte din Evanghelie si scurte invataturi despre pacatul fumatului. Mai mult chiar, intr-o zi, a simtit nevoia sa discute cu Dumnezeu si I-a trimis o scrisoare plina de candoare copilareasca, pe care a pus ca adresa doar atat: „Domnului Iisus Hristos, catre Cer”. Intamplator sau nu, scrisoare a ajuns la un negustor vecin care, impresionat de credinta copilului, a inceput sa-i raspunda si sa-i implineasca micile dorinte: o haina, o carte, o pereche de incaltari. Este lesne de imaginat bucuria baietelului de doar 14 ani. Avea dovada ca Dumnezeu era viu si adevarat. Raspundea la scrisori si rasplatea orice rugaciune. Sfanta lui naivitate avea sa-l insoteasca toata viata, el neincetand sa-I scrie necontenit in gand lui Hristos si sa-I marturiseasca toate oprelistile si greutatile vietii. Chiar si atunci cand va ajunge episcop si va fi alungat din Alexandria, in urma unor cumplite uneltiri, Sfantul nu se va lepada niciodata de bunatatea lui copilareasca si de dragostea pentru aproapele.
Despre viata lui s-au scris carti si minunate romane biografice – o viata grea si plina de suferinte, provocate de invidia si rautatea celor din jur. Din toate, raman scrierile si ctitoriile sale (mai ales Manastirea de maici de la Eghina), invataturile si numeroasele minuni pe care le-a savarsit fara contenire, in timpul vietii si, mai ales, dupa. Episcop calator, exilat in Atena, Rizarion si apoi in Eghina, Cuviosul Nectarie muncea cot la cot cu angajatii manastirii, imbracat intr-o rasa veche si ponosita, avand mereu pe buze rugaciunea lui Iisus. Firesc si fara umbra de marire, in urma Sfantului ramaneau presarate zeci si sute de minuni: imblanzea serpii, alunga lacustele rosii, deschidea portile cerului pe vreme de seceta, chiar sub ochii uimiti ai satenilor. Nu voia sa faca minuni, dupa cum singur recunostea, ci voia sa ajute norodul stramtorat de lipsuri si de saracie. Multi oameni s-au vindecat doar atingandu-se de straiele lui modeste – care de friguri, care de epilepsie sau de alte boli fara leac. Adevaratele minuni au inceput, insa, dupa mutarea lui la cele ceresti. Nu numai ca si-a cunoscut sfarsitul, numindu-l pana in cele mai mici amanunte, dar chiar intins in cosciug, din trupul sau, din degetele sale albe ca de crin, izvora necontenit mir, ca picaturile de sudoare, inmiresmand tot aerul din incapere. Si-a inceput viata ca un sfant, potolind o furtuna cumplita pe mare. Tot ca un sfant se va savarsi pamanteste, acoperit cu flori din lamaii pe care parintele insusi ii sadise cu mana lui, si va fi ingropat sub un molift verde si stufos. Era in anul 1920, o zi de 9 noiembrie, devenita de atunci Ziua Sfantului Nectarie Taumaturgul de la Eghina. Despre Cuviosul Nectarie de la Eghina s-au scris zeci si zeci de carti. Mutat la cele ceresti in 1920, a fost canonizat de curand. E un sfant contemporan noua. E un sfant pe urmele caruia calcam la modul cel mai concret si mai adevarat cu putinta. La Eghina mai traiesc batrani greci care l-au cunoscut, care i-au ascultat vocea blanda si sfaturile intelepte. E un sfant taumaturg, vindecator al celei mai cumplite boli cunoscute pana acum: cancerul. Prima minune a Cuviosului Nectarie a fost savarsita imediat dupa obstescul sau sfarsit. Maicile de la Eghina, venite la spital sa pregateasca trupul neinsufletit al Sfantului, i-au scos vesta de lana cu care era imbracat si, ca din intamplare, au pus-o pe patul vecin, unde zacea un paralitic. O simpla atingere a hainelor a fost de-ajuns ca sarmanul bolnav sa se ridice din patul de suferinta si sa mearga, spre uimirea deplina a celor de fata si a medicilor, care nu-i mai dadeau nici cea mai mica sansa de indreptare. In cativa ani, s-au adunat peste 600 de marturii, lesne de verificat prin analize si acte doveditoare, despre minunile Sfantului. Moastele sale, gasite intregi si placut mirositoare si dupa 20 de ani, implinesc necontenit vindecari incredibile, dupa credinta si ravna fiecarui bolnav.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie
O, preasfinte si intru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte aceasta putina rugăciune de la noi, nevrednicii robi, căci către tine, ca de la un adevărat izvor de tămăduiri si grabnic folositor si ajutător preaminunat scăpând, si către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugam ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia si ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor si ale trupurilor noastre. Rugamu-ne ţie, Nectarie Sfinte, sârguieşte de ne ajuta cu neîncetatele si sfintele tale rugăciuni, si ne sprijineşte pre noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu trece cu vederea pre noi, ticăloşii si scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astăzi luminat vieţuieşti intru împărăţia cea gătita sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca si dupre mutarea ta din viata aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău si cu credinţa ti s’a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pre tine, de minuni făcătorule, si trecutu-l-ai cu vederea? Sau cui, intru dureri fiind, si spre ajutorul tău alergând, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile si ajutorul tău ne-au făcut si pre noi, ticăloşii si scârbiţii, sa te chemam intru ajutor. Auzit-am ca trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări intru noi credinţa in înviere. Auzit-am si ca din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pre Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte sa se răspândească in toata lumea. Ştim, o, alesule ierarhe, de mulţimea tămăduirilor pre care le-ai săvârşit, nou doctor fără de arginti arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă si nici durere, pre care sa nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boala căreia tu sa nu ii poţi aduce tămăduire, daca tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tămăduit boli despre cari doctorii ziceau ca nu pot fi tămăduite, ci si pre mulţi bolnavi i-ai ajutat a se întări intru credinţa si intru răbdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si aceştia, fără sa primească tămăduirea trupeasca, au primit tămăduirea sufleteasca si i-au mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii. Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut si pre noi a crede ca la orice facere de bine eşti gata ajutător si grabnic folositor si sprijin minunat. Drept aceea, suntem încredinţaţi ca pre tot cela ce aleargă la tine, cerând cu credinţa ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pre cei cari au alergat la tine. Slaba este credinţa noastră, dar fiind scârbiţi si păgubiţi, la tine alergam cu credinţa si cu lacrimi. Îngenunchind, rugamu-ne ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, sa te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit si te-a primit intru cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te, ca sa fim si noi ajutaţi si miluiţi pentru rugăciunile tale, si din pagube si necazuri izbăviţi, ca sa lăudam si sa binecuvântam si sa slăvim intru tot lăudatul si prea puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum si pururea şi in vecii vecilor. Amin.
Troparul Sf. Nectarie
„Pre cel născut în Silivria şi ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, pre Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vindecări celor ce strigă cu evlavie: Slavă lui Hristos, Celui care te-a slăvit! Slavă Celui ce minunat te-a arătat! Slavă Celui care lucrează prin tine tuturor tămăduiri”
21 octombrie, 2009 @ 22:43
Am aflat intamplator despre existenta sfantului Nectarie. Eram la bunicii mei si am citit intr-un ziar despre minunile savarsite de Dumnezeu la rugaciunile Sfantului Nectarie din Eghina. Am citit in diferite randuri si despre alti sfinti, dar nu prea m-am oprit asupra lor, insa asa cred ca a facut Dumnezeu ca sa-l tin minte pe acest sfant … si pana la urma, cat m-a ajutat pe mine si pe cei din jurul meu.
Despre Sfantul Fanurie am aflat dintr-o carticica pe care am primit-o de la un preot. Eram mic, si mama mea era internata la o clinica de cardiologie. Venind de la scoala am aflat de la o doamna ca mama va trebui sa fie operata pe cord. M-am speriat foarte tare si mergand acasa am citit acatistul acestui sfant mucenic. Mare mi-a fost bucuria cand tatal meu s-a intors si el acasa si mi-a spus ca doamna ce-mi spuse vestea despre operatia mamei ar fi inteles gresit. Sunt convins insa ca tamaduirea aceasta a fost o minune savarsita de Dumnezeu la rugaciunile Sfantului Fanurie.
Altadata acest sfant, alaturi de Sfantul Nectarie si alaturi de Maica Domnului au fost alaturi de mine la diferite operatii pe care le-am suportat eu sau cei din jurul meu. Nasul meu era bolnav de cancer cu metastaze si in mod miraculos s-a vindecat, iar acum multumita Lui este sanatos. Alteori impreuna cu o prietena am apelat la acesti doi sfinti pentru a se ruga si ei lui Dumnezeu ca bunica fetei sa se insanatoaseasca, ea fiind bolnava tot de ingrozitoarea boala, cancerul.
Am promis atunci amandoi ca vom spune si altora postand pe diferite site-uri intamplarile acestea pentru ca si alti oameni care au nevoie sa stie ca bine este a scapa catre Dumnezeu avand alaturi si pe acesti doi sfinti. Bunica fetei a inceput dupa un an sa sangereze din nou. Noi am gresit pentru ca nu ne-am tinut promisiunea, o facem insa acum …
In orice imprejurare grea si nu numai, rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu. Indrazniti.
21 octombrie, 2009 @ 22:43
Ma alatur si eu cititorilor si va spun povestea bunicii mele. Acum are 68 de ani si anul trecut a aflat ca are o boala necrutatoare. A fost un soc pentru toata familia, doctorul a confirmat ca are cancer si trebuie operata urgent. Am aflat de Sfantul Nectarie de la un prieten care e student la teologie. Inainte de a merge bunica la operatie, m-am rugat Sfantului Nectarie si Sfantului Fanurie si Maicii Domnului in fiecare zi impreuna cu acest prieten. Operatia a decurs bine,iar doctorul a spus ca trebuie sa faca 6 sedinte de chimioterapie. Multumesc Lui ca a trecut peste toate acestea. Am promis atunci ca vom scrie povestea sa stie si altii ca e bine sa apeleze si ei …. asa ca rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu.
Multumim Sfantului Nectarie, Sfantului Fanurie si Maicutei Domnului pentru ajutor. Cred ca sfantul ar vrea ca multi oameni sa stie ca au o sansa, prin credinta si rugaciune.