Iubeste si vei fi viu

Probabil ca cei mai multi dintre noi cunosc Legea, sau mai bine zis Invataturile Mantuitorului. Insa ramanem concentrati asupra teoriei si ne impiedicam in a pune in practica invatatura mantuitoare.

Vorbim de dragoste folosind cuvinte mari, traim predicand invataturile de credinta celuilalt, ne indreptatim pe noi in viata duhovniceasca crezand ca daca stim si ne comformam „ritualului” (merg la Biserica, am aprins lumanarea, am dat pomelnicul…), suntem mantuiti. Traim in dreapta-credinta avand comportament stramb; iar altii traiesc in stramba-credinta, dar au fapta-dreapta!

M-a fascinat intotdeauna modul in care Hristos s-a adresat celor ce doreau sa afle ceva sau sa asculte cuvantul Lui, dar sa nu uitam ca „Fiecare cuvant e un margaritar de mare pret” dupa cum spunea si Pr. Rafail Noica. Iar acum, in discutia pe care o are cu invatatorul de lege ce-L ispiteste pe Iisus intrebandu-L: „Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”, Mantuitorul raspunde printr-o intrebare: „Ce este scris in lege? Cum citesti?”… Raspunsul: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau; iar pe aproapele ca pe tine insuti!”

Si primul gand ce-mi tresare in minte este: „Oare eu Te iubesc asa Doamne?” … Te rog ajuta-ma! „Dar pe aproapele meu?”… Si dupa ce a rostit legiuitorul aceste cuvinte, Iisus ii raspunde: „Drept ai grait. Fa aceasta si vei fi viu!”. Impresionant cuvantul Pr. Galeriu referitor la aceasta conversatie: „Fa aceasta si vei fi viu! Adica: Implineste aceasta, implineste iubirea. Vedeti, El a raspuns prin iubire, toate concentrandu-le in iubire-esenta. Iubeste si vei fi viu!…Oare nu iubirea este principiul, izvorul vietii? Din iubire se naste viata. Traieste astfel, si in iubire se lumineaza viata in vesnicia ei!”

Prin aceasta pilda, Mantuitorul nu face altceva decat sa redea necesitatea ajutorului ce trebuie sa existe intre noi. Cei doi oameni ai legii, Preotul si levitul ce erau slujitori ai templului, nu fac nimic din cele ce au invatat si predica; iar simplul samarinean, fara a fi invatator, se comporta cu dragoste, caci „vazandu-l, i s-a facut mila”. Dar ca sa iubesti trebuie sa te rogi, sa ai contact viu cu Domnul, caci „Iubirea se naste din rugaciune” spunea Sf. Isaac Sirul.

Adevarul despre viata noastra duhovniceasca se reflecta in comportamentul fata de aproapele. Felul in care privesc pe cel de langa mine este consecinta trairii in Hristos sau in mine. Daca privesc la Hristos sunt conectat la iubire; daca privesc catre mine, sunt curentat de egoism. Daca raman conectat la iubire, castig viata vesnica; daca raman egoist, pierd totul.

Toti suntem asemenea omului cazut in mana talharilor din parabola, pentru ca toti suntem raniti, daca nu chiar morti, din pricina ranilor ce lasa pacatele in sufletul nostru. Talharii sunt demonii care ne ranesc si pleaca, lovesc si dezbraca de virtuti sufletul curat ce calatoreste catre Dumnezeu. La un moment dat suntem singuri si parasiti de toti pe marginea drumului, speram sa ne vindecam in timp ce obosim datorita credintei ce ni se clatina. Fapta e mai necesara decat cuvantul, „caci precum trupul fara de suflet mort este, astfel si credinta fara fapte, moarta este” (Iacov 2, 26).

Mi se pare o descriere exacta a ceea ce se intampla intre noi si astazi. Trecem alergand cu o usurinta revoltatoare pe langa fratele ranit, privim fara compasiune chipul lui … Iar atunci cand glasul constiintei ne sopteste ca trebuia sa ajutam, il inabusim cu doua scuze: „Am vrut sa ajut, dar m-au rapus rautatea si nemultumirea lumii, am obosit!” si „Nu mai pot ajuta, nu mai am timp nici pentru mine” … Scuza e ca aspirina pentru bolnavul de cancer, nici nu ajuta, dar nici nu dauneaza! Mai rau decat atat, nu mantuieste! Doar invinovateste.

Felul in care samarineanul trateaza ranile cu ulei si vin, iar dupa aceea il duce la han si-l ingrijeste, este interpretat de Sf. Nicolae Velimirovici asa: „Untelemn si vin inseamna mila si adevar. Mila este si ea un mijloc de vindecare; hanul este Sfanta sobornica si apostolica Biserica, iar gazda sunt Apostolii si urmasii acestora…”. Cu alte cuvinte, trebuie sa avem mila de aproapele nostru si sa-i descoperim Adevarul IN FAPTE, regazduindu-l in Biserica unde botezat a fost, dar s-a pierdut…

Sfintii nu au facut altceva decat sa infaptuiasca in viata de zi ci zi cuvantul evanghelic, ajutati de Duhul Sfant sa traiasca bineplacand Lui Dumnezeu. Au plecat de la credinta si au ajuns la iubire, de la iubire au castigat puterea de a se jertfi, prin jertfa lor au castigat viata, caci au urmat intru totul lui Hristos.

Omului ii este greu sa traiasca fara un model de urmat in viata, chiar de la primele gesturi sau priviri isi copiaza parintii; mai mult decat atat, ceea ce-l indruma parintii educandu-l, va face toata viata. Haideti sa ne facem model in viata pe Hristos, sau daca ne simtim neputinciosi, pe-un Sfant drag sufletului nostru.

Si nu uitati, acolo unde exista iubire, exista progres!…

Arhim. Siluan Visan

sursa: crestinortodox.ro