Radu Gyr. Cutremurătoare Carte poștală trimisă din temniță celor de acasă

Carte poştală

Dragă,

pe scurt, cum e ordinul, ce să-ţi scriu? Ce să-ţi spun?

Fetiţa noastră a trecut într-a patra primară?

Are ochi ca ai tăi? Tot aşa trişti? Cum e afară?

E soare? E cer? E tutun? Aici, stau de vorbă cu celula mea pe-ndelete,

o-ntreb de voi, o dezmierd, apoi o zgârii, o muşc, o blestem.

Câteodată, umbrele voastre pâlpâie pe un perete

şi-atunci curge aur în ea, ca-n staulul din Vitleem.

Tot aşa e noaptea şi pe la voi? Afundă ca hruba,

cu luna ca un stârv spânzurat de-o prăjină?…

De-o să mă duc la altă puşcărie cu duba,

nu mai căutaţi nemernica mea vizuină.

Uită-mă tu, să mă uite fetiţa. Aşa e osânda,

te-astupă cu piatră, te rupe de toate…

Nu-l mai aşteptaţi pe tăticu. L-a-nghiţit ocna, flămânda.

Mai am unsprezece ani jumătate…

Radu Gyr