Joia Patimilor în comunitatea noastră
După ce apostolii făcuseră toate pregătirile pentru Cină, Mântuitorul Se puse la masă împreună cu apostolii şi luând cuvântul începu: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea…” (Luca 22, 15), şi luând pâinea o binecuvântă şi, frângând, a dat ucenicilor, zicând: „Luati, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le dete ucenicilor zicând: „Beţi dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28).
Aceasta este Taina cea mare şi sfântă a Sf. Cuminecături. Aceasta este Taina tainelor prin care-L primim pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să trăim cu El şi El cu noi. „Şi mâncând ei, lisus zise: Amin grăiesc vouă că unul dintre voi Mă va vinde” (Matei 26,21). O vie mişcare se face între apostoli. Toţi se mişcă de pe locurile lor şi „se uită unul la altul, nepricepându-se de cine grăieşte” (loan 13, 22). „Şi întristându-se foarte, începură a-I zice: nu cumva sunt eu, Doamne?” (Matei 26, 22). Toţi se întristează, numai tu, Iuda, stai liniştit cu trădarea în sufletul tău! Dar staţi, iată şi Iuda se ridică, dar nu ca să-şi spună păcatul, ci ca să întrebe şi el cu făţărnicie: „Nu cumva sunt eu, Invăţătorule?” Şi i-a zis lui, Iisus: tu ai zis (Matei 26, 25).
Să luăm aminte că acest Iuda care mănâncă cu făţărnicie şi nevrednicie la o masă cu Mântuitorul pe Care îl trădase, ne este o strigătoare pildă să ne apropiem cu pregătire sufletească la Cina cea mare şi sfânta a Sf. Cuminecături. … O evanghelie spune că la Cina cea de Taină „între apostoli s-a iscat şi o ceartă ca să ştie care dintre ei avea să fie socotit mai mare” (Luca 22,24), adică, precum se vede, îi bântuia şi pe ei boala trufiei. Mântuitorul S-a grăbit îndată să-i scape de acest beteşug sufletesc, zicându-le că astfel de lucruri numai între „păgâni” se caută, „dar între voi să nu fie aşa, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel care cârmuieşte, ca cel care slujeşte” (Luca 22, 25-26). Se pare că, mai ales, Petru suferea de boala trufiei de a se socoti pe sine mai mare decât ceilalţi apostoli şi mai tare în credinţă ca ei. Ca să-L vindece de această boală, Mântuitorul îi spune la Cina cea de Taină, în auzul tuturor, că se va lepăda de trei ori de El.
În biserica parohială din „Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada, a avut loc, după Sf. Liturghie, Ritualul spălării picioarelor, participând 12 copii aleşi dintre copiii Şcolii parohiale „Sf. Martiri Brâncoveni”. S-a încercat prin aceasta conservarea tradiţiei care există în această comunitate, încă de la începuturile ei, legat de acest ritual, şi readucerea în memoria celor prezenţi a atmosferei dinaintea Patimilor Domnului.
Cu emoţie sfântă am retrăit acele clipe, şi copii, şi adulţi, înţelegând, poate, o dată în plus că a sluji altora nu înseamnă a fi mai prejos decât ei, iar a fi mai mic decât toţi cei de aproape nu înseamnă a fi în pierdere. Precum „mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă” (Sirah 11, 3), tot aşa, mic pare să fie cel care trăieşte în Hristos, dar puterea lui biruie orice încercare. Sf. Ap. Pavel, urmând lui Hristos, ne îndeamnă, zicând: „În cinste, unii altora daţi-vă întâietate. (…) Nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de cele smerite” (Romani 12, 10, 16).
Mai multe fotografii puteti vizualiza pe contul picasa al parohiei.