Denia celor 12 Evanghelii: Joia Patimilor
Săptămâna Patimilor a fost mai grea decât întreaga viaţă umană a Domnului Iisus Hristos şi Vinerea Mare a fost, probabil, mai grea decât întreaga săptămână. Săptămâna Patimilor, în general, şi ziua de vineri, în special, au rămas martori pentru ce a oferit omul lui Dumnezeu şi pentru ce a oferit Dumnezeu omului. Omul a oferit trădarea lui Iuda, lepădarea lui Petru, infidelitatea mulţimii condusă de slogane, ipocrizia arhiereilor Ana şi Caiafa, nedreptatea guvernatorilor Pilat şi Irod, cruzimea ostaşilor, laşitatea ucenicilor cu excepţia lui Ioan, batjocurile trecătorilor şi multe altele care rămân repere ale “moralei” umane.
De cealaltă parte, Dumnezeu a oferit TOTUL, pe singurul Său Fiu, Iisus Hristos, această jertfire rămânând martorul iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare muritor. Suferinţa Mântuitorului din Vinerea Mare întrece cu mult înţelegerea umană, însă atât cât înţelegem, ne motivează la pocăinţă.
1. Suferinţa din Ghetsimani. În jurul orei 12 noaptea, după instituirea Cinei, Mântuitorul a ieşit cu ucenicii Săi pe muntele Măslinilor (Matei 26, 26-30). A luat cu El pe trei dintre ei şi au intrat în Grădina Ghetsimani să se roage. Acolo a suferit povara păcatului întregii omeniri şi a spus: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte… Tată, dacă este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta…” (38-39). Cât de mare a trebuit să fie suferinţa păcatului omenesc, încât Domnul să aibă un moment de ezitare?
2. Suferinţa sufletească din casele marilor arhierei. În jurul orei patru dimineaţa, în urma sărutului mişelesc al lui Iuda, Iisus este prins, arestat şi dus în casa lui Ana şi apoi în casa marelui Caiafa, unde a avut loc procesul religios (Ioan18, 12-14). Cât de mare a trebuit să fie suferinţa sufletească a Mântuitorului văzând cum marele preot şi socrul său, Ana, se comportă ca nişte tâlhari, brute, lovindu-L, scuipându-L, batjocorindu-L…?
3. Suferinţa din casele guvernatorilor. Înainte de ora şase dimineaţa, Iisus este bătut şi îmbrâncit pe străzile Ierusalimului, spre casa guvernatorului Pilat, sub învinuirea de revoltă împotriva Cezarului. Pilat, în urma unei scurte investigaţii, relizează că este un complot al preoţilor şi, dorind să iasă din încurcătură, tranferă procesul guvernatorului Irod. Acesta, după un scurt, dar dispreţuitor interviu, îl trimite pe Iisus înapoi la Pilat (Luca 23, 1-12). În ciuda nevinovăţiei evidente, a avertizării soţiei lui care avusese un vis, Pilat Îl condamnă pe Mântuitorul pentru interesele meschine de putere. Cât de mare a trebuit să fie suferinţa Domnului văzând nedreptatea acestor judecători?
4. Suferinţa fizică pe drumul spre Golgota. Înainte să plece spre locul execuţiei, ostaşii L-au legat de un stâlp şi L-au bătut crunt de la ora şase până la ora opt dimineaţa, cu un bici din curele care avea la capete bucăţi de metal sau de os. De obicei, această tortură sfâşia carnea condamnaţilor; uneori se vedeau venele şi chiar organele interne. Aproximativ o oră au mers pe Via Dolorosa până la Golgota, timp în care Iisus a fost torturat. Cât de mare a trebuit să fie suferinţa şi epuizarea fizică, dacă El S-a prăbuşit nemaiputând să-Şi ducă crucea?
5. Suferinţa singurătăţii. De la ora nouă până la ora trei seara a stat pe cruce. Ultimile trei ore a fost întuneric şi Iisus a stat singur pe cruce în chinuri insuportabile, batjocorit de mulţimea adunată, însetat, părăsit de oameni şi de ucenici, doar pentru că S-a făcut responsabil de vina păcatului nostru. Cât de mare a trebuit să fie durerea acestei singurătăţi, dacă Mântuitorul a strigat după Tatăl?
Atât de mare a fost păcatul nostru, încât Mântuitorul a trebuit să sufere în locul nostru, tranferând păcatul nostru asupra Lui. Atât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu pentru noi, încât a transferat asupra noastră neprihănirea Lui.
Mai multe fotografii puteti vizualiza pe contul picasa al parohiei.