Diagnostic: bărbatul contemporan?

Cum se definește caracterul bărbatului contemporan? Care sunt problemele, dar perspectivele acestuia? Răspunsurile la aceste întrebări vom încerca să le găsim împreună cu părintele Dmitri Smirnov, președintele Departamentului Sinodal pentru relații cu forțele armate și instituțiile de menținere a ordinii publice și prorector al Universității Umanistice Ortodoxe ”Sfântul Tihon” din Moscova.

Diagnostic – infantilism?

Nu toți, însă majoritatea bărbaților din ziua de azi sunt infantili. Cu toate acestea, cunosc și exemple contrarii minunate. Recent a venit la mine un colaborator, are 21 de ani, este un bărbat cât se poate de matur, care are două locuri de muncă și își ajută mama bolnavă. Parcă e venit din secolul trecut: se pricepe la toate, știe orice, e inteligent, are o mulțime de abilități. E un om minunat.

Infantilismul își are cauzele sale. Majoritatea bărbaților sunt crescuți de către mame, iar la școală primesc o educație feminină. În plus, educația se face laolaltă, și fete și băieți, iar fetele se maturizează mai devreme, din clasa a șasea sunt cu un cap mai înalte, îi întrec pur și simplu pe băieții de aceeași vârstă. Prin urmare, avem un grad ridicat de infantilism. În plus, mulți dintre bărbații până în 50 de ani nu sunt încă maturi. Valabil pentru majoritatea.

Dar minoritatea încă mai există. Dintre ei sunt recrutați pentru forțele speciale sau pentru structurile de securitate. Firește că și în rândul astronauților, de exemplu, sunt tot bărbați adevărați… Dar, după ce toate forțele de securitate îi aleg pe bărbații adevărați care caută să-și apere țara, rămân în viața civilă doar creaturi infantile și efeminate care nu sunt capabile nici să întrețină o femeie, nici să crească copii. Asemenea bărbați caută numai odihnă, pace și ca nimeni să nu-i atingă sau să-i supere.

Lipsa masculinității

Unii bărbați nu au nicio trăsătură masculină. Cu excepția celor biologice. Tot umblă hai-hui și nu pot să se căsătorească. Pentru că le este frică de femei, nu știu cum să se apropie de ele. Ei nu au nici măcar atracția obișnuită pentru sexul opus. Astfel de oameni nu pot să-și întemeieze o familie. Cei care reușesc, totuși, nu pot să-și păstreze căsnicia – de asta se destramă familiile. Și problema aceasta crește ca un bulgăre de zăpadă…

La ce poate duce lucrul acesta? La o auto-distrugere a poporului. Iar pe teritoriul nostru vor trăi alte popoare, ai căror băieți au trăsături masculine, ai căror bărbați își iubesc copiii și îi educă.

De fapt, educatorul principal în familie trebuie să fie tatăl. Dar la noi este mereu mama. Încotro ne îndreptăm?

Cred că în școală poate fi o femeie pedagog, de exemplu, pentru lecțiile de dans sau de lucru manual. Iar dacă clasa este numai de fete, atunci poate fi o femeie dirigintă, însă la celelalte materii ar fi bine să fie bărbați. Cu o sută de ani în urmă profesori erau bărbații. În general, lucrul pedagogului necesită un psihic puternic și împovărează pe femeie… Cu toate acestea, există unele femei care sunt pedagogi minunați, dar ca excepție.

Funcționăm cu toții pe principiul reziduurilor. De aceea, pentru ce am luptat, aceea am și găsit.

Jumătatea de povară

Femeia poate spune că poate trăi fără bărbat, însă este o iluzie. Ea nu poate fi fericită atunci când e capul familiei pentru că trebuie să poarte o mulțime de sarcini.

Viața noastră modernă a transformat-o pe femeie într-un cal de povară, care trebuie și să lucreze cu eficiență și cu toată puterea, și să încerce să crească copiii. Dar aceasta este o utopie. Poți să faci bine un singur lucru. E imposibil să fii fotbalist de clasă mondială și, în același timp, doctor în chimie. Atunci când un doctor în chimie joacă fotbal duminica și dă gol o dată pe lună este minunat. Dar să fii ambele în același timp nu se poate.

Prin urmare, ca să-ți educi copiii, trebuie să le dai viață. Ca să poată face carieră, femeia trebui să-și risipească viața. Dar omul are o singură viață. Cel mai adesea sunt afectați copiii. Ei cresc nefericiți, infantili și cu pretenții uriașe față de mama. Ei bine, apoi vor reproduce în viața lor același lucru, pentru că nu au alt clișeu pe care să-l urmeze.

Pe om îl poți învăța de toate: și să-și pregătească de mâncare, și să sară cu parașuta, și să facă box, indiferent de sex. Dar eu nu înțeleg cât de repede învață omul acele lucruri cu care se deprinde toată viață. Iată: se naște o fată, se uită la mama, la sora mai mare, la bunica ei. Toate sunt niște femei foarte frumoase. Iar ea vrea să le imite. Adică totul se întâmplă de la sine.

Ce se poate face?

Dacă aș fi președinte, aș face în fiecare district federal câte o rețea de școli de cadeți. Pentru ca toți băieții care nu au tată să se înscrie acolo. Iar acolo să primească o educație bărbătească. Atunci, am avea imediat milioane de bărbați adevărați. Am îmbunătăți situația. I-am aduna pe toți copiii orfani de tată, iar pe ofițerii eliberați din armată i-am face profesori. Mulți au facultate.

Totuși, cel mai important nu este formarea, ci creșterea. Pentru început trebuie să-i creștem bărbătește. Iar apoi se va schimba ceva. Și zic din nou: o femeie poate fi femeie doar alături de un bărbat. Iar atunci când lângă ea nu este un bărbat adevărat, ea trebuie să renunțe la feminitate. Nu poate fi în același timp și prințesă și cal de povară.

Portret

Bărbatul  modern:

– nu are suficientă bărbăție

– îi lipsește eleganța, noblețea

– nu își asumă responsabilități

– nu este suficient de educat

– nu este destul de inteligent

– nu are putere fizică

– îi lipsește stăpânirea de sine.

 Majoritatea bărbaților din ziua de azi sunt foarte isterici, trăsătură dobândită. Nu sunt nici suficient de competitivi. Numai într-o familie cu mulți copii cresc bărbați competitivi. Frații concurează mereu între ei în familie, iar mai târziu, la vârsta adultă, se păstrează același lucru. În cazul în care copilul este singur la părinți, totul se amestecă… În mod evident, un astfel de bărbat trebuie însoțit până la pensionare, să-i asiguri un loc de  muncă, să ajungi la înțelegere cu oamenii…

Și încă ceva: bărbatul din ziua de azi este un laș. Îi lipsește curajul. Dar vreau să precizez încă o dată că acest lucru este valabil pentru majoritatea lor, însă există și o minoritate care este diferită. Avem cel mai bun soldat din lume, cel mai bun ofițer. Mulțumesc lui Dumnezeu că există acești oameni, fapt care ne dă speranță.

Sper că ofițerii noștri vor naște copii și se va ridica o nouă generație de băieți și pentru structurile de putere, și pentru educația din școli, și pentru afaceri, pentru toate domeniile vieții.

(Protoiereu Dmitri Smirnov)

traducere şi adaptare: Ioana-Raluca Onofrei

Sursa: pravmir.ru