Mândria are două chipuri
Mi-aţi spus, Gheronda, că am mândrie ascunsă. Care este mândria ascunsă?
– Este mândria lăuntrică. Iar mândria lăuntrică este cu mult mai rea decât mândria exterioară.
– Ce diferenţă există între mândria exterioară şi cea lăuntrică?
– Mândria exterioară se vede şi se vindecă uşor. Omul care are mândrie exterioară se cunoaşte şi după hainele pe care le poartă, după felul cum păşeşte, după cum vorbeşte şi astfel îi poate face cineva vreo observaţie care să-i fie de ajutor. În schimb, mândria ascunsă este foarte vicleană şi de aceea te vindeci greu de ea. Se ascunde, şi ceilalţi nu o văd; numai unul experimentat o poate descoperi. De obicei, mândria ascunsă există la oamenii duhovniceşti. Aceştia, deşi la exterior se poartă smerit, evlavios, înlăuntrul lor ascund mândria de pe lume! Vezi, aghiuţă se îmbracă în zdrenţe…
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Traducere de Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, , Bucureşti, 2007, p. 61)