Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
Parroquia “San Nectario el Taumaturgo”-Coslada/Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, the Healer"-Coslada

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei

Parohia "Sf. Nectarie Taumaturgul" - Coslada, Spania

Parroquia "San Nectario, El Taumaturgo" - Coslada

Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, The Healer" - Coslada

  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
31 ianuarie 2014

Duminica a XVII-a după Rusalii

admin_nec Uncategorized

jesus_tasslesÎn vremea aceea a venit Iisus în părţile Tirului şi ale Sido­nu­lui. Şi, iată, o femeie ca­na­neea­ncă, din acele ţinuturi, ieşind striga zicând: Miluie­ş­te-mă, Doamne, Fiul lui Da­vid! Fiica mea este rău chi­nuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau zicând: Dă-i drumul că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copii­lor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmitu­rile ce cad de la masa stăpâ­nilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Pericopei E­van­ghe­li­ei Duminicii Ca­na­ne­­e­n­cei i-am putea da un titlu: Ne pla­ce acest Iisus? Răspunsul ar pu­tea fi unul simplu: Nu la în­ce­put, dar Da la sfârşit.

Însă atâta timp cât poate e­xis­­ta un Nu cu privire la Dum­nezeu, în raportul Lui cu omul, tre­buie să analizăm în ce con­stă acest Nu. Este adevărat că mul­tora dintre noi, în funcţie de felul în care Dumnezeu răs­pun­de intereselor noastre, ne pla­ce de El sau nu ne place.

Evanghelia de azi ne poar­tă, ce-i drept, între Nu şi Da, în­să os­­­ci­laţia e dată numai de fap­tul că nu putem pătrunde în taina pe­­da­­­gogiei lui Dum­nezeu faţă de om.

Pentru a avea un răspuns la în­trebarea de la început, să a­na­lizăm textul Evangheliei, ca a­poi, în final, să descifrăm me­sa­jul lui pentru noi, cei de azi.

Cuprinsul Evangheliei l-am pu­tea împărţi în patru ta­blo­uri, în fiecare Iisus având o ati­tu­di­ne mai mult decât provoca­toa­­re şi, corespunzător acesteia, fiecă­rui tablou i-am pus şi un titlu sugestiv.

Primul tablou – Iisus insensibil?

Într-una din zilele activităţii Lui publice, Mântuitorul Hris­tos ajunge în părţile Tirului şi ale Sidonului, dintr-o ţară nu­mi­t­ă Fenicia şi care, pe vremea a­­ceea, făcea parte din provincia ro­mană a Siriei. Aşadar, Iisus a­junge într-un ţinut păgân. E­van­ghelistul Marcu, istorisind a­celaşi episod, numeşte locul Fe­nicia Siriei (Mc. 7, 26). Cei­lalţi doi evanghelişti, Luca şi Ioan, nu relatează episodul. O pri­mă întrebare care se pune es­te: S-a dus acolo Iisus în­tâm­plă­tor? Răspunsul: Desigur, Nu! Dar pentru cine şi de ce s-a dus acolo, vom vedea în cele ce urmează.

Atenţia Evanghelistului Ma­tei este reţinută de o mamă în­du­rerată, care îl întâmpină pe Ii­sus pe cale. Era păgână, în­chi­nătoare la idoli, dispreţuită a­­şadar de evrei. Conform E­van­ghe­listului Marcu (7, 24), ea L-a întâlnit pe Iisus într-o casă, un­de El se găsea, şi nu pe cale. Dar evangheliştii nu se con­tra­­zic. Probabil, în prima fază, ea Îl întâlneşte pe Iisus într-o ca­să, amănunt pe care îl reţine Mar­cu, urmând apoi ca celelal­te scene descrise de Matei să se fi petrecut pe drum, după ce Iisus părăsise casa respectivă. În felul acesta cei doi evan­ghe­lişti se completează reciproc.

Dar vestea despre faptele mi­nunate săvârşite de Învăţ­ă­to­rul galileean ajunsese, se pa­re, la cunoştinţa femeii canane­en­ce. Când auzi că profetul a­ce­la vindecă orice fel de boală în popor, o rază de nădejde se a­prin­sese în sufletul ei. Avea a­ca­să o fiică bolnavă, chinuită d­e un diavol. Nu ştim dacă mai a­vea copii sau nu. Evangheliştii nu ne spun. Dar durerea unei ma­me pentru copilul ei este a­ce­eaşi, indiferent dacă e îm­păr­ţi­tă pentru unul sau pentru mai mulţi.

Copleşită, aşadar, de durere, a­leargă la Iisus şi-I strigă: „Ai mi­lă de mine, Doamne, Fiul lui Da­vid!, fiica mea este rău chi­nu­it­ă de un demon“. Modul de a­­dresare este interesant. De un­de ştia ea oare de titlul Fiul lui David? Potrivit informaţiei E­vanghelistului Marcu (3, 8), la Iisus au venit cândva şi iudei din ţinutul Tirului şi al Sido­nu­lui. Este foarte posibil ca femeia să fi auzit de la ei acest titlu mesianic.

Dar Iisus o ignoră. Se face că nu o aude. Pare insensibil la stri­­gătul plin de durere al unei ma­me. Acest Iisus nu ne place! Şi, de ce să nu o recunoaştem, ne descumpăneşte, ne contra­ri­a­ză, ne scandalizează! Cum? Dum­nezeu trece nepăsător pe lân­gă glasul stins de durere al u­nei mame aflate în nevoie? Cum trebuie acum să în­ţele­gem cuvintele Sale: „Pe cel care vi­ne la Mine nu-l voi scoate a­fa­ră!“ (In. 6, 37)? De un astfel de Dum­­ne­zeu parcă nu avem ne­vo­ie!

Cu toate acestea, mama con­ti­­nuă să-L urmeze şi să-L roa­ge cu neobosită stăruinţă şi spe­­ranţă.

Dar Iisus tăcea nu pentru că nu auzea, sau pentru că ar fi fost insensibil, ci pentru că prin tă­cerea Lui El urmărea mult mai mult decât un răspuns ime­diat. Îi avea în vedere şi pe Apostoli. De aici începea să le dea o lecţie la care ei nici nu se gân­deau. Şi pentru urmă­toa­re­le două tablouri, cananeeanca ie­se din scenă. Rămân doar A­postolii.

Al doilea tablou – Iisus refuză mijlocirea

Nedumeriţi de atitudinea În­văţătorului lor, cu care nu erau deloc obişnuiţi, Apostolii se apropie de El şi-L roagă, zi­când: „Elibereaz-o, că strigă în ur­ma noastră“. Marcu omite in­­tervenţia ucenicilor. Nu ştiu cât de mult a smuls din sufletul A­postolilor încercarea de mij­lo­ci­re, compătimirea pentru du­re­­rea acelei mame, refuzată de Iisus, cât frica de ceea ce se pe­tre­­cea cu ei pe pământ str­ăin: oa­meni mulţi în jurul lor, stri­gă­tul unei femei, posibile re­ac­ţii dure la adresa lor, ca evrei, dat fiind dispreţul acestora din ur­mă faţă de păgâni etc. Într-un cuvânt, Apostolii se vedeau stră­ini, singuri şi fără siguran­ţă pe un pământ păgân. Pe toa­te acestea Iisus părea a nu le lua în calcul.

Al treilea tablou – Iisus îşi declină competenţa

Vrând totuşi să le dea un răs­puns, Iisus le spune: „Nu sunt trimis decât la oile cele pier­dute ale casei lui Israel“. Par­că le-a mai venit inima la loc Apostolilor. Auzind acestea, vor fi uitat pericolul. Îşi vor fi zis: Ne place de Învă­ţă­to­rul nos­t­ru! E evreu ade­vă­rat! A ve­nit doar pentru noi! Dar atunci ce căutăm noi aici?, se vor mai fi întrebat. Şi astfel, în mintea lor a mai ră­mas totuşi un semn de întrebare. Dilema nu i-a pă­ră­sit total. Şi răspunsul încă în­târzia.

Al patrulea tablou – După un cuvânt de plumb, Iisus dăruieşte ca Dumnezeu

În al patrulea tablou, mama ca­naneeancă reintră în scenă. Cu un ultim efort, adunându-şi pu­terile, cade la picioarele lui Iisus şi-I zice: „Doamne, a­ju­tă-mă!“ Pentru câteva clipe s-a făcut tăcere. Până în mo­men­­tul acesta încă nu vorbise cu ea. Aşteptau toţi reacţia lui Ii­sus. Şi ea a venit, dar a căzut ca un plumb pe inima mamei. Nu şi pe cea a Apostolilor.

Din gura lui Iisus se aud cu­vin­­te grave. Prea grave! Cu­vin­te ca de gheaţă! Nu seamănă cu ceea ce ştim despre Iisus şi aş­teptăm de la El, ca Dum­nezeu. Iată ce consemnează E­van­­ghelistul: „El însă, răspunzând, i-a zis: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor»“.

Apostolii triumfă. Naţiona­lis­­mul lor, ca evrei, e aprobat. Dar curând triumful lor se va pre­face-n umilinţă. Vor primi lec­ţia pen­tru care se găseau a­co­­lo.

Ofensată, jignită, mama nu ce­­dează. Nu se simte umilită, jig­nită. Crede în continuare în A­cela care doar aparent jig­neş­te, doar trecător trece cu vede­rea, doar pedagogic pare că nu as­cultă, doar temporar refuză. Şi cu o logică ce taie orice argu­men­­taţie, aprobă cuvintele de plumb ale lui Iisus: „Aşa este, Doam­ne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la ma­sa stăpânilor lor“.

Cu alte cuvinte, ea I-a spus lui Iisus: Aşa este! Sunt un câi­ne, dacă aşa cred evreii despre mine, dar eu mă mulţumesc şi cu o fărâmitură, dacă mai mult nu pot primi. Oferă-le pâinea lor, evreilor, dacă pentru ei e pre­gătită, şi mie dă-mi doar o fă­râmitură. O fărâmitură a lui Dum­nezeu e cât un cuptor ma­re de pâine al oamenilor. O fă­râ­mitură din darul lui Dum­nezeu e cât tot darul adunat la un loc al oamenilor.

Fascinat de această logică, stă­­ruinţă şi credinţă, Iisus răs­pun­de: „O, femeie, mare este cre­dinţa ta; fie ţie precum vo­ieş­ti!“

Acum se dezleagă, pe de o par­­te, lecţia oferită ucenicilor, iar pe de altă parte, se arată roa­de­le credinţei stăruitoare, du­pă con­stante refuzuri anteri­oa­re.

Ucenicii înţeleg că Domnul i-a dus acolo pentru a vedea că El a venit nu numai pentru evrei, ci şi pentru păgâni, uni­ver­­salizând mesajul Său, şi că în rândul păgânilor a găsit chiar mai multă credinţă, mai mul­tă smerenie, mai multă în­cre­dere, mai mult devotament de­cât în Israel. Prin urmare, na­ţionalismul lor exagerat şi or­g­olios trebuie părăsit, iar ati­tu­dinea lor faţă de neevrei, so­co­­tindu-i câini şi spurcaţi, schim­bată din temelii.

Aşadar, cuvintele lui Iisus nu trebuie înţelese ca fiind pă­re­rea Lui despre cananeeni, ci ca repetate tocmai pentru a le do­vedi absurditatea. Prin în­suşi faptul că S-a dus şi în acele ţi­nuturi, Iisus a arătat că vrea să deschidă o nouă perspectivă de înţelegere, că are ceva de spus şi despre cei de acolo.

Ca răsplată, mama canane­ean­că nu primeşte numai ceea ce cere – sănătatea fiicei ei -, ci chiar mai mult: fiica ei să fie a­şa cum ea voieşte. Şi numai o ma­mă ştie cel mai bine cum să fie copilul ei. Ea n-a primit-o nu­mai sănătoasă, ci şi de dia­vol eliberată.

Şi Evanghelistul încheie re­la­tarea minunii, spunând: „Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela“.

În tabloul cinci suntem noi cu mesajul „Evangheliei Ca­na­ne­encei“, direcţionat spre două te­me, deşi ele sunt multiple:

Manifestarea lui Dumnezeu faţă de unul devine lecţie pentru altul

Ceea ce femeia cananeeancă a arătat şi a primit de la Iisus a în­semnat o lecţie pentru Apos­to­lii evrei. Ei sunt martorii u­nor scene care păreau a le favo­ri­za crezul lor despre păgâni şi sa­tisfacţia arogantă de popor a­les. Nu bănuiau, la început, că Iisus i-a dus acolo pentru ei. De a­cum, ei vor trebui să-i judece alt­fel pe păgâni, iar lecţia în­vă­ţa­tă în Fenicia Siriei să o predea şi altora: Şi păgânii pot fi poporul lui Dumnezeu şi bene­fi­­ciarii darurilor Lui, dacă cred în El. Iată cum manifestarea lui Dumnezeu faţă de un om de­vine lecţie pentru altul, nu nu­mai pentru cel în cauză.

Ne-am gândit vreodată că ce­ea ce nu înţelegem din viaţa noas­tră poate fi lecţie pentru al­­ţii, iar ceea ce vedem şi nu în­ţe­legem la alţii, poate ju­de­cân­du-i greşit, înseamnă lecţie pen­tru noi? Dacă nu ne-am gân­dit, să înţelegem de azi că vor­birea lui Dumnezeu a­dre­sa­tă altuia, şi pe care adesea nu o în­ţelegem, poate fi un mesaj pen­tru noi. Poate aşa vom înce­ta să-i judecăm pe alţii şi vom începe să-L înţelegem mai mult pe Dumnezeu în manifestarea Lui specială faţă de lume, faţă de cei de lângă noi.

Dumnezeu nu ne refuză, ci doar ne amână

O anonimă cananeeancă a in­trat în istorie pentru că a stat de vorbă cu Iisus. Dar oare nu­mai pentru aceasta? Ce-a fă­cut ea extraordinar, ca Biserica să-i dedice o duminică pe an şi să-i perpetueze astfel amin­ti­rea în istoria creştinismului pen­tru totdeauna?

Răspunsul este: ea n-a făcut ce­va deosebit, dar cu toate a­ces­tea, a făcut totul pentru ea, pen­tru fiica ei, şi în cele din ur­mă pentru noi, cei de azi – a con­tinuat să creadă în Dum­nezeu, fără să cedeze nici o cli­pă atunci când se părea că A­ces­ta a părăsit-o definitiv, a re­fu­­zat-o irevocabil, iar la oameni so­luţie nu mai exista.

Ea n-a cedat ispitei de a re­nun­­ţa să mai ceară ceva acolo, pe pământ cananeean, unui iu­deu care o refuza, ori imboldului de a se îndepărta definitiv de Cel ce părea că o insultă pu­blic.

A stăruit în a crede că ceea ce cere bine în cele din urmă va pri­mi, iar Cel ce poate totul, când va şti El că trebuie să o fa­că, se va milostivi. Răspunsul a fost pe măsură: vocativul excla­ma­­tiv exprimat de Domnul – „O, femeie!“ – este absolut unic în Evanghelii. Tot unic e şi ad­jec­­tivul „mare“ din sintagma „ma­re este credinţa ta“. Şi tot aşa, nimeni nu se învredniceşte de cinstitoarea, aleasa, su­pre­ma învoire: „fie ţie precum vo­ieşti“. Domnul o răsplăteşte din prea­plin, boiereşte, îndesat şi îm­părăteşte.

E o lecţie pe care mama pă­gâ­nă ne-o predă nouă tuturor: în­crederea în Dumnezeu, mai ales atunci când El pare că re­fu­­ză şi stăruinţa în a aştepta un răspuns de la El, mai ales a­tunci când ar părea că acesta nu mai vine. De trei ori cererea ei a fost respinsă. Dar tot de-a­tâ­­tea ori femeia a stăruit, s-a în­­crezut, a aşteptat răbdătoa­re.

Pentru mulţi creştini a se ru­ga înseamnă a-I prescrie lui Dum­nezeu reţete să-i vindece du­pă părerea lor, să le împli­neas­­că cererile după aştep­tă­ri­le lor, să pedepsească după vo­in­ţa lor şi să miluiască după cre­zul lor. Ar fi un dezastru total dacă Stăpânul cerului şi al pă­mântului ar acţiona după prescripţiile noastre.

E bine să ştim că aici, pe pă­mânt, noi nu vedem întotdea­u­na clar ce e bine şi ce e dă­u­nă­tor pentru noi. De multe ori răs­punsul imediat al Tatălui ce­resc poate să nu ne placă, poa­te să ne dezamăgească, aşa cum va fi dezamăgit-o şi pe ca­na­neeancă refuzurile repetate ale lui Iisus.

Nu de puţine ori răspunsul la rugăciunile noastre poate să fie opusul la cele ce am cerut.

Cu toate acestea, indiferent de răspuns, apelul cerului la noi nu e decât pozitiv, întotdea­u­na.

Cuvintele unui înţelept scrii­tor apusean sunt memorabile în acest sens: „Am cerut lui Dum­nezeu putere ca să po­run­cesc. El m-a făcut slab ca să în­văţ a mă supune. I-am cerut să­nătate să pot isprăvi multe, mi s-a dat boala ca să împlinesc lu­cruri mai bune. Bogăţie L-am ru­gat să-mi dea, ca să fiu fe­ri­cit. Mi s-a dat sărăcia ca să ră­mân înţelept. Onoare am cerut ca să fiu lăudat de oameni, de­ve­­nit-am umilit ca să simt ne­voia ajutorului lui Dumnezeu“.

E important să ne încredem în Domnul chiar şi atunci când nu întrezărim răspunsurile Lui şi nu le vedem rostul pe moment! „Aruncările în credinţă“ sunt întotdeauna salvatoare.

O întâmplare, petrecută un­de­­va, e ilustrativă în acest sens: O casă mare, cu mai mul­te etaje a luat foc. Toţi locatarii au reuşit să fugă şi s-au salvat. Doar un copilaş de vreo 4 a­ni­şori a mai rămas înlăuntru, uitat fiind de cei ai casei în în­văl­mă­şeala creată. Când a încercat şi el să coboare pe scară, fumul şi focul ajunseseră până a­proa­pe de el. Se întoarce în ca­me­ră şi aleargă speriat la fe­reas­­tră, începând să strige du­pă ajutor. De jos, tatăl care l-a vă­zut, dar care nu mai putea să urce la el din cauza focului şi-a fumului, i-a strigat: „Arun­că-te pe geam, că eu sunt aici şi te prind în braţe“. Copilul a răs­puns: „Dar eu nu te văd. Cum să mă arunc?“ Şi tatăl i-a răs­puns: „Dar eu te văd. A­run­că-te cu curaj şi încredere“. Şi co­pilul s-a aruncat, iar braţele sal­­vatoare ale tatălui l-au prins.

Nu ştiu cât de adevărată es­te această întâmplare pe care am citit-o într-o carte de pre­dici, dar tâlcul ei ne poate fi de fo­los. Chiar dacă nu-l vedem pe Ta­tăl, întotdeauna, prin ceaţa vie­ţii, să ne aruncăm cu în­cre­de­re în braţele Lui salvatoare. El întotdeauna ne vede!

Pr. prof. dr. Stelian Tofană

O πρωτοψάλτης Γεώργιος Ντόβολος – George Dovolos Ileana Vulpescu: ”Succesul nu te poate face nici mai deştept, nici mai talentat”

Articole pe același subiect

F7433713-6E32-483F-A168-FC1E1FE6D09E

Duhovnicești, Uncategorized

BETLEEMUL

4B936ACC-16EC-4629-96F8-AABA93970756

Parohie, Uncategorized

Pregătiți de Nașterea Domnului 2020

77C1E3B1-54AB-41CD-A593-83A30BDDAB15

Uncategorized

ΘΕΟΔΩΡΟΣ ΒΑΣΙΛΙΚΟΣ ΥΜΝΟΙ ΧΡΙΣΤΟΥΓΕΝΝΩΝ

Moaștele Sf. Nectarie
în biserica din Coslada


Moaștele Sf. Martiri din Hozeva
în biserica din Coslada




Moaștele Sf. Epictet și Astion
în biserica din Coslada




Tipărite în parohie

Statististici


free counters

Blogroll

  • Iconografo
  • Kalomiros.blogspot.com.es
  • L'atelier Saint Jean Damascene
  • L'Institut Saint-Serge
  • Mitropolia greaca Madrid
  • Monasterio virtual
  • Noi în Spania
  • Occidentul românesc
  • Paso a paso en la Ortodoxia
  • Pro Ortodoxia

Atitudine ortodoxă

  • Fericiţi cei prigoniţi
  • Laurenţiu Dumitru
  • ProVita
  • ProVita Craiova
  • Rafael Udrişte
  • Război întru Cuvânt
  • Razvan Codrescu
  • Savatie Baştovoi
  • Sceptik
  • Viaţa la ţară

Resurse ortodoxe

  • Biblia ortodoxă
  • Biblioteca (ortodoxie.3x.ro)
  • Biblioteca mănăstirii Săraca
  • Biblioteca teologică digitală
  • Biblioteca viostil
  • Coleţia de paterice
  • Doxologia
  • Enciclopedia ortodoxă
  • Harta mănăstirilor
  • Mărturisitor ortodox
  • Materiale provita
  • OrtodoxMedia
  • Servicios y Oraciones
  • Sfaturi ortodoxe
  • Sinaxarul (audio)
  • Tâlcuirea Psaltirii
  • Tezaurul ortodox
  • Vieţile sfinţilor

Femeia şi mama ortodoxă

  • Casa părintească
  • Dăruind vei dobândi
  • Din pridvor
  • Femeia creştină
  • Gândeşte frumos
  • Hristos împărtăşit copiilor
  • La pieptul mamei
  • Orthodox education
  • Picuri de rouă
  • Un colţişor de rai

Utile

  • athoscollection.ro
  • bluartdesign.bizoo.ro
  • icoaneortodoxe.com.ro
  • Însemne ortodoxe
  • magazinortodox.ro
  • skiadopoulosbros.gr
  • vesminte-mithra.ro
  • vesmintepreotesti-iasi.ro
  • www.amro.ro
  • www.art-mobirel.ro
  • www.artborder.gr
  • www.arttiffany.ro
  • www.bingbeng.ro
  • www.brodart.ro
  • www.churchitems.gr
  • www.clopote.md
  • www.clopote.ro
  • www.clopoteblotor.ro
  • www.cusutsibrodat.ro
  • www.dimbales.com
  • www.dixibijou.ro
  • www.evagelidisilias.gr
  • www.gallerybyzantium.com
  • www.geritrading.ro
  • www.ierorafeio.gr
  • www.iletrade.ro
  • www.jianuart.ro
  • www.landau.ro
  • www.lidar.ro
  • www.marmovest.ro
  • www.maryhit.com
  • www.mobilier-biserici.ro
  • www.msfc.ro
  • www.orthodoxmall.eu
  • www.pantex.ro
  • www.profiart.ro
  • www.reinvierea.ro
  • www.studio-vitralii.ro
  • www.stzosima.com
  • www.tarobrod.ro
  • www.textor-textiles.ro
  • www.textor.ro
  • www.theiconart.gr
  • www.ttc-stoffe.ro
  • www.vesminte.com
  • www.vesminte.ro
  • www.vesmintepreotesti.com
  • www.vesnavestments.com
  • www.xaxiras.com

Caută în site

Categorii articole

  • Album foto
  • Antiecumenism
  • Anunțuri
  • Articole și resurse în limba spaniolă
  • Atitudine
  • Audio
  • Cântări
  • Cărţi
  • Din Spania
  • Duhovnicești
  • Organizare
  • Parohie
  • Predici la Duminici și Sărbători
  • Program
  • Provita
  • Sfântul Nectarie
  • Știri și evenimente
  • Uncategorized
  • Viața parohiei
  • Video
  • Viețile Sfinților

Adresa parohiei şi programul liturgic

Adresa: Coslada, Calle del Ferrocarril 21-23

Programul liturgic săptămânal:

Luni:
09.00 – Paraclisul MD Prodromiţa.

Marţi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul.

Miercuri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Nectarie;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Joi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Rusul

Vineri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Maicii Domnului;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Sâmbătă:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Mucenic Gheorghe;
10.00 – Taina Spovedaniei.
15.30 – Taina Spovedaniei şi Vecernia.

Duminică:
08.30 – Sfânta Liturghie.

În zilele praznicelor împărăteşti sau de pomenire a sfinţilor din timpul săptămânii, Sfânta Liturghie se săvârşeşte dimineaţa, potrivit programului anunţat în duminica dinaintea sărbătorii.

Paroh, Pr. George Cimpoca

Telefon: 677. 275. 236

Arhiva articolelor

  • aprilie 2021 (10)
  • martie 2021 (42)
  • februarie 2021 (34)
  • ianuarie 2021 (23)
  • decembrie 2020 (39)
  • noiembrie 2020 (19)
  • octombrie 2020 (18)
  • septembrie 2020 (19)
  • august 2020 (30)
  • iulie 2020 (38)
  • iunie 2020 (41)
  • mai 2020 (12)
  • aprilie 2020 (37)
  • martie 2020 (25)
  • februarie 2020 (24)
  • ianuarie 2020 (28)
  • decembrie 2019 (28)
  • noiembrie 2019 (32)
  • octombrie 2019 (37)
  • septembrie 2019 (35)
  • august 2019 (19)
  • iulie 2019 (20)
  • iunie 2019 (37)
  • mai 2019 (53)
  • aprilie 2019 (38)
  • martie 2019 (31)
  • februarie 2019 (43)
  • ianuarie 2019 (56)
  • decembrie 2018 (37)
  • noiembrie 2018 (36)
  • octombrie 2018 (25)
  • septembrie 2018 (31)
  • august 2018 (13)
  • iulie 2018 (43)
  • iunie 2018 (49)
  • mai 2018 (58)
  • aprilie 2018 (72)
  • martie 2018 (77)
  • februarie 2018 (67)
  • ianuarie 2018 (77)
  • decembrie 2017 (45)
  • noiembrie 2017 (41)
  • octombrie 2017 (76)
  • septembrie 2017 (64)
  • august 2017 (50)
  • iulie 2017 (96)
  • iunie 2017 (50)
  • mai 2017 (38)
  • aprilie 2017 (58)
  • martie 2017 (72)
  • februarie 2017 (43)
  • ianuarie 2017 (39)
  • decembrie 2016 (52)
  • noiembrie 2016 (38)
  • octombrie 2016 (60)
  • septembrie 2016 (66)
  • august 2016 (33)
  • iulie 2016 (33)
  • iunie 2016 (66)
  • mai 2016 (62)
  • aprilie 2016 (56)
  • martie 2016 (52)
  • februarie 2016 (59)
  • ianuarie 2016 (58)
  • decembrie 2015 (53)
  • noiembrie 2015 (35)
  • octombrie 2015 (62)
  • septembrie 2015 (40)
  • august 2015 (76)
  • iulie 2015 (77)
  • iunie 2015 (69)
  • mai 2015 (77)
  • aprilie 2015 (72)
  • martie 2015 (118)
  • februarie 2015 (108)
  • ianuarie 2015 (72)
  • decembrie 2014 (62)
  • noiembrie 2014 (76)
  • octombrie 2014 (87)
  • septembrie 2014 (109)
  • august 2014 (94)
  • iulie 2014 (66)
  • iunie 2014 (103)
  • mai 2014 (110)
  • aprilie 2014 (104)
  • martie 2014 (149)
  • februarie 2014 (99)
  • ianuarie 2014 (128)
  • decembrie 2013 (113)
  • noiembrie 2013 (85)
  • octombrie 2013 (103)
  • septembrie 2013 (152)
  • august 2013 (128)
  • iulie 2013 (113)
  • iunie 2013 (79)
  • mai 2013 (53)
  • aprilie 2013 (51)
  • martie 2013 (53)
  • februarie 2013 (76)
  • ianuarie 2013 (81)
  • decembrie 2012 (53)
  • noiembrie 2012 (50)
  • octombrie 2012 (76)
  • septembrie 2012 (45)
  • august 2012 (53)
  • iulie 2012 (50)
  • iunie 2012 (46)
  • mai 2012 (70)
  • aprilie 2012 (38)
  • martie 2012 (52)
  • februarie 2012 (60)
  • ianuarie 2012 (64)
  • decembrie 2011 (66)
  • noiembrie 2011 (49)
  • octombrie 2011 (64)
  • septembrie 2011 (60)
  • august 2011 (64)
  • iulie 2011 (54)
  • iunie 2011 (52)
  • mai 2011 (49)
  • aprilie 2011 (31)
  • martie 2011 (42)
  • februarie 2011 (44)
  • ianuarie 2011 (41)
  • decembrie 2010 (42)
  • noiembrie 2010 (46)
  • octombrie 2010 (43)
  • septembrie 2010 (44)
  • august 2010 (46)
  • iulie 2010 (37)
  • iunie 2010 (62)
  • mai 2010 (34)
  • aprilie 2010 (28)
  • martie 2010 (35)
  • februarie 2010 (54)
  • ianuarie 2010 (49)
  • decembrie 2009 (59)
  • noiembrie 2009 (60)
  • octombrie 2009 (70)
  • septembrie 2009 (69)
  • august 2009 (55)
  • iulie 2009 (51)
  • iunie 2009 (62)
  • mai 2009 (49)
  • aprilie 2009 (30)
  • martie 2009 (13)
  • februarie 2009 (35)
  • ianuarie 2009 (38)
  • decembrie 2008 (24)
  • noiembrie 2008 (9)
  • octombrie 2008 (7)
Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
Adresa bisericii parohiale: Calle del Ferrocarril
nr. 21-23, Coslada
Telefon: 0034.677 275 236