“Vânătorul şi pădurarul” – Esop
Un vânător mergea pe urmele unui leu. L-a întrebat pe un pădurar ce tăia un stejar dacă a văzut urmele leului sau dacă ştie pe unde s-a dus. “Desigur”, i-a răspuns pădurarul, “vino după mine şi te voi duce direct la leu”. Vânătorul s-a albit la faţă şi a început să se bâlbâie: “Nu, mulţumesc. Nu am cerut aceasta; eu caut doar urmele lui, nu pe leul însuşi.”
În relaţiile noastre cu Dumnezeu şi cu semenii procedăm adesea ca acest vânător. Mărturisim ceva anume, dar când vine vorba de implicaţiile acestei mărturii dăm înapoi.
