Copacul necazurilor

Un fermier a angajat un tâmplar ca să îl ajute să îşi repare vechea fermă. Prima zi a tâmplarului a fost groaznică. A ajuns târziu la fermă pentru că i s-a spart un cauciuc, la jumătatea lucrului fierăstrăul electric i s-a stricat, iar când să plece acasă seara maşina nu i-a mai pornit. Fermierul l-a dus atunci cu maşina sa acasă. Ajunşi acolo, tâmplarul l-a invitat să intre, să îi cunoască familia. Dar înainte să intre, tâmplarul s-a oprit puţin în faţa unui copac, atingându-i trunchiul cu ambele mâini.

Apoi a intrat în casă şi cu un zâmbet călduros şi-a îmbrăţişat copiii şi şi-a sărutat soţia. După cină l-a condus pe fermier la maşină. Trecând pe lângă copac, fermierul nu şi-a mai putut stăpâni curiozitatea şi l-a întrebat de ce făcuse mai înainte acel gest. “O, ştii, acesta este copacul necazurilor mele”, i-a răspuns tâmplarul. “Ştiu că inevitabil mai am necazuri când lucrez, dar un lucru este sigur: aceste probleme nu ţin de copiii şi de soţia mea. Aşa că atârn necazurile de copac în fiecare seară când vin acasă. Apoi dimineaţa le iau din nou. Şi ştii ce este interesant? Când vreau să le ridic dimineaţa nu mai sunt atât de multe pe cât mi se părea cu o seară înainte.”

Copacul necazurilor este o soluţie pentru a face faţă eşecurilor şi problemelor care uneori pot părea copleşitoare. Deoarece ele fac parte din viaţă, cu toţii avem nevoie de un copac al necazurilor.