Milă voiesc…
C. S. Lewis ne spune o interesantă poveste în cartea sa „Marele divorţ”. Un grup de fantome făcea o excursie din iad sus în rai, cu speranţa de rămâne acolo permanent. I-au întâlnit pe cetăţenii raiului, iar una dintre fantome a fost surprinsă să găsească acolo un om care pe pământ fusese judecat şi executat pentru crimă.
„Aş vrea să ştiu”, explodă fantoma, „ce cauţi tu aici, criminalule, în timp ce eu, un stâlp al societăţii, un cetăţean demn şi decent, sunt obligat să umblu pe străzile de jos, în fum şi miros greu, şi trăiesc într-un loc asemenea unei cocini.” Prietenul din rai încearcă să îi explice că a fost iertat, că atât el cât şi cel pe care l-a ucis au fost reuniţi în faţa scaunului de judecată al lui Hristos. Însă fantoma din iad spune: „Nu pot să accept aşa ceva!” Şi strigă din răsputeri: „Drepturile mele! Trebuie să am aceleaşi drepturi ca ale tale!” „O, nu!”, continuă să îl convingă prietenul din rai. „Să nu îţi doreşti drepturile! Dacă ar fi fost după drepturile mele, nu aş fi ajuns niciodată aici. Nu drepturile tale trebuie să ţi le doreşti, ci ceva mult mai bun. Mila lui Dumnezeu.”
De aceea ne rugăm atât de des: „Doamne, miluieşte!”. Această rugăciune, rostită cu cât de puţină credinţă, va deschide calea pentru iertarea lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei Sale în inimile noastre. Sf. Isaac Sirul scria în secolul al VI-lea: „Nu spune niciodată că Dumnezeu este drept. Dacă El ar fi drept, tu ai fi în iad. Bazează-te doar pe nedreptatea Sa care este milă, iubire, iertare.”
