22 iulie – Sf. Maria Magdalena
Maria din Magdala este mironosiţa care l-a văzut prima pe Domnul vieţii, pe Hristos înviat.
Sfânta Maria Magdalena era din seminţia lui Neftalim. S-a numit Magdalena după localitatea Magdala, din Galileea de Sus, unde s-a născut sau a trăit mai mult, oraş aşezat cam la 5 km spre nord de Marea Galileii. Este femeia din care Mântuitorul Iisus Hristos a scos şapte demoni (Luca VIII, 2) şi care împreună cu altele I-au urmat şi I-au slujit apoi (Luca VIII, 2-3). Ea face parte apoi din grupul mironosiţelor care au stat lângă crucea Lui (Ioan XIX, 25) şi au mers dis-de-dimineaţă la mormântul lui Iisus să ungă Trupul Lui cu miresme (Marcu XVI, 1-2). Şi tot ea este aceea căreia i S-a arătat Iisus întâi după Înviere (Marcu XVI, 9; Ioan XX, 11) şi a fost cea dintâi vestitoare a Învierii Lui (Marcu XVI, 10; Ioan XX, 18).
După Înălţarea Domnului la cer, o aflăm împreună cu sfinţii Apostoli. După Duminica Cincizecimii, a plecat şi Maria Magdalena la propovăduire ca una ce era „întocmai cu Apostolii“. Străbătând multe ţări, a propovăduit Evanghelia Domnului prin cetăţi şi sate, aducând mulţi păgâni la Dumnezeu. Şi ajungând la Roma, „a stat înaintea cezarului Tiberius, care fiind bolnav de un ochi, Sfânta Maria Magdalena l-a tămăduit“. Ea a istorisit împăratului Tiberius (14-37) toate cele despre Mântuitorul Hristos, nedreapta pătimire, răstignirea, moartea şi Învierea Sa.
Din Roma, Sfânta Maria Magdalena s-a dus la Efes (Turcia de azi) unde se afla Sfântul Ioan Evanghelistul, ajutându-l în apostolie. Acolo a şi murit. Sfântul Ioan a înmormântat-o la intrarea peşterii din muntele Ohlon de lângă Efes. Moaştele ei au fost mutate de împăratul Leon Înţeleptul (457-474) în Mănăstirea „Sfântul Lazăr“ din Constantinopol, zidită de el.
MAGDALA, MAGDALENA. Numele „Magdala” apare o singură dată în NT (Matei 15:39). Oraşul Magdala (sau Tarichaea) a fost aşezat pe ţărmul de V al Mării Galileii, la N de Tiberiada şi Hamat, şi la S de Capernaum. Numele provine de la cuvântul ebr. migdal, „turn”. Este posibil ca astăzi pe locul acela să fie aşezat Khirbet Mejdel. Este evident că Maria numită Magdalena provenea din acest oraș.
Mana stanga a Sfintei Maria Magdalena se gaseste la Manastirea Simonopetra din Muntele Athos. Aceasta mana a Magdalenei este intacta, cu piele si tendoane si raspandeste o buna-mireasma cereasca. Multi din cei care o saruta cu evlavie si credinta se incredinteaza de faptul ca este calda. In anul 1740, pradatorii romano-catolici Barberini au furat mana Sfintei Maria, aceasta nepretuita comoara a Manastirii Simonopetra. In anul 1765, ieromonahul Ioasaf din Mitilini reuseste sa achite o parte din banii pretinsi si in cele din urma reuseste si readucerea moastelor Sfintei Maria Magdalena in manastire.
Biserica Ortodoxa o deosebeste pe Sfanta Maria Magdalena de Maria din Betania (sora lui Lazar si a Martei) si de „femeia pacatoasa”, fiind o femeie virtuoasa intreaga ei viata, chiar si inainte de a fi tamaduita de sapte duhuri necurate de catre Hristos. Din „Viata” sfintei precum si din cuprinsul cantarilor liturgice incluse in Minei in ziua sa de praznuire, 22 iulie, constatam ca Biserica nu o celebreaza ca pe „o pacatoasa”.
In iconografie Sfanta Maria Magdalena este infatisata ca femeie mironosita, purtand un vas cu mir, fara a fi asociata cu „femeia pacatoasa”, ci deoarece se afla printre acele femei care s-au dus la mormant pentru a unge trupul Mantuitorului.
