Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă
Se spune că într-o zi, Frederic cel Mare, regele Prusiei, a vizitat o închisoare stând de vorbă cu fiecare dintre prizonieri. Evident a auzit un şir nesfârşit de poveşti despre cât de nevinovaţi sunt, despre cât de neînţeleşi au fost.
La ultima celulă regele s-a oprit şi s-a uitat la prizonierul care tăcea. “Ei bine, presupun că şi tu eşti o victimă inocentă, nu?” “Nu, maiestate, nu sunt”, i-a răspuns omul. “Sunt vinovat şi merit pedeapsa.”
Întorcându-se către gardieni, regele a spus: “Hei, eliberaţi-l acest ticălos până nu îi corupe pe toţi aceşti prizonieri corecţi şi nevinovaţi!”
Iată încă o dată adeverită afirmaţia biblică: “… Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (1 Petru 5, 5).
